1. [DEX '09] DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Pref. de- + [în]șuruba.
2. [MDA2] deșuruba vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~upa / S și: (îvp) desș~ / Pzi: ~bez / E: des- + (în)șuruba] 1 A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se află înșurubat. 2 (Pex) A desprinde un obiect din șuruburi.
3. [DEX '98] DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Des1- + [în]șuruba.
4. [DLRLC] DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. (Cu privire la șuruburi sau obiecte înșurubate) A desface (printr-o mișcare de învîrtire); (cu privire la un obiect prins cu șuruburi) a desprinde, a demonta (scoțînd șuruburile). Am deșurubat becul. ▭ Șmecherie începu să deșurubeze buloane. DUMITRIU, V. L. 131. – Variante: desșuruba (IBRĂILEANU, A. 176), desșurupa (SEBASTIAN, T. 12) vb. I.
5. [MDA2] desșurupa v vz deșuruba
6. [MDA2] deșurupa v vz deșuruba
7. [DLRLC] DESȘURUBA vb. I v. deșuruba.
8. [DLRLC] DESȘURUPA vb. I v. deșuruba.
9. [Scriban] desșurubéz (est) și -péz (vest) v. tr. (v. înșurubez). Întorc șurubu înapoĭ.
10. [DOOM 3] deșuruba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deșurubez, 3 deșurubează; conj. prez. 1 sg. să deșurubez, 3 să deșurubeze
11. [DOOM 2] deșuruba (a ~) vb., ind. prez. 3 deșurubează
12. [MDO] deșuruba
13. [Argou] deșuruba, deșurubez v. t. a ancheta, a interoga.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL