1. [MDA2] deșertate sf [At: PSALT. SCH. 44 / Pl: ~tăți / E: deșert + -ate] (Îvr) Deșertăciune (1).
2. [Scriban] deșertáte f. Vechĭ. Deșertăciune.
3. [DEX '09] DEȘERTAT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Pop.; despre recipiente) Care este gol, care nu mai conține nimic în interior. – V. deșerta.
4. [MDA2] deșărtat2, ~ă a vz deșertat2
5. [MDA2] deșertat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) deșăr~ / Pl: ~ați, ~e / E: deșerta1] 1 (Pop; d. recipiente, saci etc.) Din care s-a scos parțial sau total conținutul Si: deșert (1). 2 (Pop; d. vehicule pentru transport) Care este descărcat. 3 (Înv; d. așezări omenești, locuințe) Deșert (26). 4 (Înv; d. orașe, străzi) Nepopulat.
6. [DLRLC] DEȘERTAT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Despre recipiente) Gol, golit. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) Cu deșertatul = cu recipientul gol. Nemernici oameni! a gîndit bătrînul înciudat. Gonesc bieții cai, cu căruța încărcată... Dar ascultînd hurducăiala butoiului, s-a întors: Poate c-or fi mergînd cu deșertatul. POPA, V. 111.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL