1. [DEX '09] DEȘERTAT1 s. n. (Pop.) Deșertare. – V. deșerta.
2. [DEX '09] DEȘERTAT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Pop.; despre recipiente) Care este gol, care nu mai conține nimic în interior. – V. deșerta.
3. [MDA2] deșertat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) deșăr~ / Pl: ~ați, ~e / E: deșerta1] 1 (Pop; d. recipiente, saci etc.) Din care s-a scos parțial sau total conținutul Si: deșert (1). 2 (Pop; d. vehicule pentru transport) Care este descărcat. 3 (Înv; d. așezări omenești, locuințe) Deșert (26). 4 (Înv; d. orașe, străzi) Nepopulat.
4. [MDA2] deșertat1 sn [At: CR (1838) 421/17 / V: (reg) deșăr~ / Pl: (rar) ~uri / E: deșerta1] (Pop) 1-5 Deșertare (1, 3-6).
5. [DLRLC] DEȘERTAT1 s. n. Deșertare.
6. [DLRLC] DEȘERTAT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Despre recipiente) Gol, golit. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) Cu deșertatul = cu recipientul gol. Nemernici oameni! a gîndit bătrînul înciudat. Gonesc bieții cai, cu căruța încărcată... Dar ascultînd hurducăiala butoiului, s-a întors: Poate c-or fi mergînd cu deșertatul. POPA, V. 111.
7. [DEX '09] DEȘERTA, deșert, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. ◊ Expr. A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deșert.
8. [MDA2] deșărta v vz deșerta1
9. [MDA2] deșărtat2, ~ă a vz deșertat2
10. [MDA2] deșărtat1 sn vz deșertat1
11. [MDA2] deșerta1 [At: PSALT. HUR. 39v/12 / V: (reg) dășărta, dăș~, deșărta, deșerța, diș~ / Pzi: ~ert, (îrg) ~tez / E: deșert] 1 vt (C.i. recipiente, saci etc.) A lăsa gol prin scoaterea totală sau parțială a conținutului (de obicei prin răsturnare) Si: a goli. 2 vt (Pex; c.i. vehicule pentru transport) A da jos încărcătura Si: a descărca. 3 vt (Pop; îe) A ~ sacul (până la fund) A spune tot ce știi (noutăți, glume etc.). 4 vt (Înv; c.i. arme de foc) A face ca proiectilul armei să pornească spre țintă Si: a descărca. 5 vr (Înv) A se lepăda de... 6 vr (Pop) A mărturisi. 7 vt (Reg) A deretica. 8 vt (Îvr) A dărâma. 9 vt (C.i. lichide, pex, materii granulare, pulverulente) A face să curgă prin răsturnarea unui recipient, a unui sac etc. 10 vt (C.i. lichide, pex, materii granulare, pulverulente) A trece dintr-un recipient în altul. 11 vt (Pfm) A bea până la fund băutura dintr-un vas. 12-13 vtr (Înv; c.i. așezări omenești, locuințe etc.) A (se) pustii.
12. [MDA2] deșerța v vz deșerta
13. [MDA2] dișerta v vz deșerta
14. [CADE] * DEȘERTA (-șert) vb. tr. și refl. A (se) goli, a (se) face deșert: deșertarăm veseli butelca de vin (ODOB.); și îndată mijlocul roții se deșertă și rămase o lumină cît fața ariei (ISP.).
15. [DLRLC] DEȘERTA, deșert, vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică un recipient care conține o materie lichidă sau solidă) A goli de conținut; (conținutul fiind o băutură, în special alcoolică) a goli dînd conținutul pe gît, a bea. Își turnă o ulcică din vinul acrișor ș-o deșertă pe nerăsuflate. SADOVEANU, Z. C. 45. Deșertă coșurile de grăunțe, trimițînd la moară doi saci plini. AGÎRBICEANU, S. P. 104. Acum te rog, iubită gazdă, să iei de la mine bărdaca asta și s-o deșerți în cinstea și pentru dragostea mea. CARAGIALE, P. 130. Urmînd sfatul dat, deșertă plosca. NEGRUZZI, S. I 245. (Refl. pas.) Paharele se umpleau și se deșertau, vîntul bătea peste farfuriile pline. HOGAȘ, DR. II 107. ◊ Expr. A deșerta sacul = a spune tot ce știi, noutăți, glume, lucruri hazlii. Deșertați-vă sacul cu vești și povești pînă ce mă-ntorc eu. SADOVEANU, M. C. 118. Dumitrescu auzise destul... cu toate că Popescu II nu deșertase sacul. PAS, Z. III 22. ◊ (Complementul indică conținutul scos din locul unde se află) Deșertă unul cîte unul pe prispă pachetele din brațul băiatului. C. PETRESCU, Î. II 170. Fără să piardă vreme, deșertă laptele în oalele de prins. SANDU-ALDEA, D. N. 224. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu, a nu mai fi locuit sau ocupat de nimeni. Localul se deșertase. M. I. CARAGIALE, C. 94. – Formă gramaticală: prez. conj. pers. 3 să deșarte.
16. [Șăineanu, ed. VI] deșertà v. a face deșert, a goli.
17. [Scriban] 2) deșért și -éz, a -á v. tr. (d. deșert 1 saŭ lat. desertare. – Deșert, deșeartă și deșartă; să deșerte). Fac deșert, golesc, evacuez: a deșerta un butoĭ, o casă, o țară.
18. [DOOM 3] deșertat s. n.
19. [DOOM 2] deșertat (pop.) s. n.
20. [DOOM 3] !deșerta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deșert, 2 sg. deșerți, 3 deșartă/deșeartă; conj. prez. 1 sg. să deșert, 3 să deșerte; imper. 2 sg. afirm. deșartă/deșeartă
21. [DOOM 2] !deșerta (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 deșartă; conj. prez. 3 să deșerte; ger. deșertând
22. [MDO] deșartă (v. deșert și deșerta)
23. [MDO] deșerta (ind. prez. 3 sg. și pl. deșartă, conj. deșarte)
24. [Argou] deșerta, deșertez v. t. (intl.) a aresta, a închide.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL