1. [DEX '09] DEZORDINE, dezordini, s. f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Pref. dez- + ordine (după fr. désordre).
2. [MDA2] dezordine sf [At: HELIADE, D. J. 111 / V: (înv) ~nă, ~din, dizordin sn, (îrg) diz~ / S: (înv) des~ / E: dez- + ordine] 1 Lipsă de ordine Si: (îvr) dezorânduială, dezorânduire. 2 Lipsă de organizare, de disciplină Si: debandadă, neorânduială. 3 Agitație socială sau politică Si: turbulență, răscoală. 4 (Rar) Imoralitate. 5 (Înv) Anomalie.
3. [DEX '98] DEZORDINE, dezordini, s. f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Dez- + ordine (după fr. désordre).
4. [DLRLC] DEZORDINE, dezordini, s. f. 1. Lipsă de ordine, neorînduială. V. harababură. Și-n dezordine Pe jos, îți stau în cale Saci de merinde. CAMIL PETRESCU, V. 107. Dumneata ai introdus oarecare dezordine în tabieturile mele. C. PETRESCU, C. V. 155. Dionis era lungit la pămînt, părul în dezordine, ochii închiși. EMINESCU, N. 77. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. Jos în piață soldații se trăgeau îndărăt, în dezordine. DUMITRIU, N. 112. Libertatea... nu este anarhia, nu este dezordinea. BOLINTINEANU, O. 254. ♦ Revoltă, răscoală. Dacă se iau măsuri potrivite imediat, dezordinea se poate localiza și potoli fără consecințe grave. REBREANU, R. I 300.
5. [DN] DEZORDINE s.f. 1. Lipsă de ordine, neorînduială. 2. Neorganizare, dezorganizare; debandadă. 3. Revoltă, răscoală. [După it. disordine, fr. désordre].
6. [MDN '00] DEZORDINE s. f. 1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj. 2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ◊ (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală. 3. (fig.) confuzie (în idei); incoerență. (după fr. désordre)
7. [Șăineanu, ed. VI] dezordine f. 1. lipsă de ordine, confuziune; 2. jaf, stricăciune; 3. destrăbălare morală.
8. [Scriban] * dezórdine f. (fr. désordre, și acomodat după rom. ordine). Lipsă de ordine, confuziune: dezordine în finanțe. Discordie, ceartă, disensiune: dezordinĭ în stat. Fig. Destrăbălare: a trăi în dezordine. Turburare, zdruncinare: dezordine a simțurilor.
9. [MDA2] dezordin sn vz dezordine
10. [MDA2] dezordină sn vz dezordine
11. [MDA2] dizordine sf vz dezordine
12. [CADE] * DESORDINE, DEZ- sf. 1 Lipsă de ordine, neorînduială; arababură ¶ 2 Turburare ¶ 3 Jaf, stricăciune ¶ 4 Destrăbălare, desfrînare [fr. désordre, refăcut după o r d i n e].
13. [DOOM 3] dezordine (desp. de-zor-/dez-or-) s. f., g.-d. art. dezordinii; pl. dezordini
14. [DOOM 2] !dezordine (de-zor-/dez-or-) s. f., g.-d. art. dezordinii; pl. dezordini
15. [MDO] dezordine
16. [IVO-III] desordine, -nii gen. a.
17. [Argou] DEZORDINE balamuc, brambureală, bulibășeală, haloimăs.
18. [DAS] DEZORDINE. Subst. Dezordine, neordine (rar), neorînduială, vraiște, neregulă, deranj harababură, debandadă, calamandros (reg.), haos (fig.), babilonie; răvășeală, răvășire, răscolire. Învălmășeală, învălmășire, învălmășag, învăluială (înv.). Înghesuială, înghesuire (rar), înghesuit (rar), îmbulzeală, îmbulzire, îngrămădeală, grămădeală (pop.), îngrămădire, grămădire (pop.), aglomerare, aglomerație. Tărăboi, zarvă, agitație, larmă (rar), tămbălău (fam.). Agitație, forfotă, forfoteală, foială, foire, fîțîială, fîțîit, furnicare, mișunare (rar), mișună (rar), mișuneală (rar), mișuială (rar), viermuială, viermuire, roială, roit. Încurcare, încurcat, încurcătură, încurcală (reg.), încîlceală, încîlcire, încîlcitură, confuzie; derută, zăpăceală, zăpăcire, dezorientare, buimăceală, buimăcire. Dezorganizare, dezorganizație (înv.). Indisciplină, nesupunere, anarhie. Tulburare, turbulență (livr.), tumult. Deranjament, deranjare, dereglare, dereglaj, perturbare, perturbație. Asimetrie, distonanță, aritmie; anomalie. Adj. Neorînduit (rar), haotic (fig.); răvășit, răscolit, deranjat. Învălmășit, înghesuit, aruncat de-a valma. Încurcat, încîlcit, confuz, incoerent. Asimetric, distonant; anormal. Derutat, zăpăcit, dezorientat (fig.), buimăcit, buimac (rar). Dezorganizat, indisciplinat, anarhic. Nesupus, turbulent (livr.). Perturbator, perturbativ (rar). Vb. A face dezordine, a strica ordinea, a perturba, a deregla, a deranja; a răvăși, a răscoli, a întoarce pe dos, a răsturna cu fundul în sus; a învălmăși, a îngrămădi, a grămădi (pop.), a înghesui, a îmbulzi, a pune claie peste grămadă, a lăsa tabără (vraiște), a amesteca de-a valma. A dezorganiza. A încîlci, a încurca, a dezorienta, a zăpăci (fam.). A tulbura, a răscula. A se dezorganiza, a se destrăma. A se încurca, a se învălmăși, a se înghesui, a se aglomera, a se îmbulzi, a se îngrămădi, a se grămădi (pop.). A (se) foi, a forfoti, a forfăi (pop.), a furnica, a mișuna, a mișui (rar), a viermui, a roi, a se fîțîi. Adv. În dezordine, fără ordine; haotic, anarhic; vraiște, anapoda, pe dos, de-a-ndoaselea, de-a valma, în debandadă. V. animație, descompunere, forfotă, mișcare, mulțime, zgomot.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL