1. [DEX '09] DEZONORA, dezonorez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde onoarea, a (se) face de rușine. – Din fr. déshonorer.
2. [MDA2] dezonora vtr [At: DEX / Pzi: ~rez / E: fr déshonorer] 1-2 A face pe cineva să-și piardă onoarea.
3. [DLRLC] DEZONORA, dezonorez, vb. I. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă onoarea, a necinsti, a acoperi de ocară. Ceea ce ai comis... dezonorează pe toți acei care au făcut greșeala să-ți întindă vreodată mîna. CAMIL PETRESCU, T. II 451.
4. [DN] DEZONORA vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă onoarea; a (se) necinsti. [Cf. fr. déshonorer].
5. [MDN '00] DEZONORA vb. tr., refl. a-și pierde, a face pe cineva să-și piardă onoarea; a (se) necinsti. (< fr. déshonorer)
6. [Șăineanu, ed. VI] dezonorà v. 1. a necinsti, a răpi onoarea, considerațiunea; 2. a pierde onoarea.
7. [CADE] DESNOARA, DEZ- (-orează) vb. unipers. A se însenina, a se împrăștia norii [înnora].
8. [CADE] * DESONORA, DEZ- (-orez) I. vb. tr. A necinsti, a răpi cinstea, a arunca necinstea asupra cuiva. II. vb. refl. A-și pierde cinstea; a se face de rușine [fr.].
9. [Scriban] * dezonoréz v. tr. (fr. déshonorer). înjosesc onoarea, necinstesc.
10. [DOOM 3] dezonora (a ~) (desp. de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 1 sg. dezonorez, 3 dezonorează; conj. prez. 1 sg. să dezonorez, 3 să dezonoreze
11. [DOOM 2] !dezonora (a ~) (de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 3 dezonorează
12. [MDO] dezonora
13. [IVO-III] desonorez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL