1. [DEX '09] DEZONOARE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.
2. [MDA2] dezonoare sf [At: DEX / E: fr déshonneur] 1 Necinste. 2 (Pex) Rușine.
3. [DLRLC] DEZONOARE s. f. Lipsă de onoare, necinste; p. ext. ocară, rușine. Destulă dezonoare am pus pe-a noastră frunte... Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36.
4. [DN] DEZONOARE s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, necinstire, rușine. [Gen. -rei. / cf. fr. déshonneur].
5. [MDN '00] DEZONOARE s. f. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, rușine. (< fr. déshonneur)
6. [Șăineanu, ed. VI] dezonoare f. lipsă de onoare, necinste.
7. [Scriban] dezonoáre f., pl. orĭ (fr. déshonneur). Mare rușine, oprobiŭ, necinste.
8. [MDA2] desonore sf vz dezonoare
9. [CADE] * DESONOARE, DEZ- sf. Necinste, lipsă de cinste [fr.].
10. [DOOM 3] dezonoare (desp. de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezonoarei
11. [DOOM 2] !dezonoare (de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezonoarei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL