1. [DEX '09] DEZOLAT, -Ă, dezolați, -te, adj. Cu o stare sufletească apăsătoare, dureroasă; adânc întristat, foarte mâhnit. – V. dezola. Cf. fr. désolé.
2. [MDA2] dezolat, ~ă sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 289 / S și: (înv) deso~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezola] 1 (Înv, d. locuri, regiuni) Părăsit. 2 (D. oameni) Profund mâhnit. Si: deprimat. 3 (D. manifestări ale omului) Care exprimă dezolare (3).
3. [CADE] * DEZOLAT adj. 1 p. DEZOLA ¶ 2 Foarte întristat: melancolia unui negustor care n’are mușterii și stă ~ în ușa prăvăliei (VLAH.).
4. [DLRLC] DEZOLAT, -Ă, dezolați, -te, adj. Întristat adînc, mîhnit. Doamna Vorvoreanu umblase toată ziua trecută pe la prietenele ei, dezolată, îngrijorată, înfricoșată pentru soarta Eleonorei. DUMITRIU, B. F. 115. Dacă prorocirea se împlinește, deși voi fi cu totul dezolat, îl voi felicita. SADOVEANU, Z. C. 20. Sînt dezolat și nu știu ce sfat să vă dau. CAMIL PETRESCU, U. N. 177.
5. [Șăineanu, ed. VI] dezolat a. 1. pustiit cu desăvârșire; 2. fig. foarte trist.
6. [Scriban] * dezolát, -ă adj. Pustiit, devastat: țară dezolată de războĭ. Fig. Foarte întristat: mamă dezolată.
7. [DEX '09] DEZOLA, dezolez, vb. I. Tranz. A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.
8. [MDA2] dezola [At: NEGULICI / S și: (înv) deso~ / Pzi: ~lez / E: fr désoler, lat desolare] 1 vt (Înv, d. localități, regiuni) A pustii. 2-3 vtr (Liv) A (se) întrista profund Si: a deprima.
9. [CADE] * DEZOLA (-olez) I. vb. tr. 1 A pustii, a prăpădi ¶ 2 A pricinui o mare întristare. II. vb. refl. A se întrista foarte mult [fr.].
10. [DEX '98] DEZOLA, dezolez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.
11. [DLRLC] DEZOLA, dezolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A întrista, a mîhni; a descuraja.
12. [DN] DEZOLA vb. I. tr. A mîhni, a îndurera, a întrista mult. [< fr. désoler, it., lat. desolare].
13. [MDN '00] DEZOLA vb. tr. a mâhni adânc, a îndurera, a întrista, a deprima. (< fr. désoler, lat. desolare)
14. [Șăineanu, ed. VI] dezolà v. 1. a devasta cu totul; 2. fig. a cauza o mare întristare; 3. a se mâhni adânc.
15. [Scriban] * dezoléz v. tr. (lat. desólo, -soláre, a devasta de tot, d. solare, a devasta [d. solus, singur]. V. solitar). Devastez grozav. Fig. Întristez adînc.
16. [IVO-III] dezolat.
17. [DOOM 3] dezola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezolez, 3 dezolează; conj. prez. 1 sg. să dezolez, 3 să dezoleze
18. [DOOM 2] dezola (a ~) vb., ind. prez. 3 dezolează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL