Definiție și ce înseamnă deznădăjduit

1. [DEX '09] DEZNĂDĂJDUIT, -Ă, deznădăjduiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care și-a pierdut orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); desperat. 2. (Despre sentimente, manifestări ale omului etc.) Care trădează, exprimă deznădejde; provocat de deznădejde. – V. deznădăjdui.

2. [MDA2] deznădăjduit, ~ă a [At: MICU, ap. GCR II, 182/3 / V: ~dejd~, dejn~, disn~ / S și: desn~ / Pl: ~iți, ~e / E: deznădăjdui] 1 (D. oameni) Care și-a pierdut orice speranță (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații) Si: desperat. 2 (D. față, părți ale feței sau d. părți ale corpului) Care exprimă deznădejde (1). 3 (D. sentimente, manifestări ale omului) Care trădează, exprimă deznădejde (1). 4 (D. sentimente, manifestări ale omului) Care este provocat de deznădejde (1). 5 (D. situații, stări) Care provoacă deznădejde (1). Si: desperat.

3. [DLRLC] DEZNĂDĂJDUIT, -Ă, deznădăjduiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Care și-a pierdut orice nădejde; desperat. Deznădăjduit, săracul se duse la bogatul satului, unul Matrache, și-și vîndu bordeiul, grădina, pentru un sac de făină. CAMILAR, TEM. 79. Parcă plînge... privind deznădăjduită cupa. CAMIL PETRESCU, T. III 333. Tată-său, deznădăjduit, pusese în gînd să-l taie [mărul]. ISPIRESCU, L. 82. 2. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni etc.) Care exprimă deznădejde; provocat de deznădejde; desperat. Al treilea [rănit], cu un glas deznădăjduit, ca un blestem, cînta. CAMILAR, N. I 445. În această pace adîncă, în această fîntînă dintre munți... pocni răcnetul deznădăjduit: «Fugiți! fugiți! vin turcii!». GALACTION, O. I 160. O întristare deznădăjduită se vede pe fața sa palidă. NEGRUZZI, S. I 37. ◊ (Metaforic) Cîteva sute de vaci și de boi trecură pe lîngă rugul care ardea... umplînd aerul cu mugetele lor deznădăjduite. BOGZA, C. O. 36. ◊ (Adverbial) Niște ființe care ar putea iubi și suferi adînc și deznădăjduit. GHEREA, ST. CR. III 97.

4. [DEX '09] DEZNĂDĂJDUI, deznădăjduiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); a despera. – Pref. dez- + nădăjdui.

5. [MDA2] dejnădăjduit, ~ă a vz deznădăjduit

6. [MDA2] denădăjdui vr vz deznădăjdui

7. [MDA2] desnădejduit2, ~ă a vz deznădăjduit2

8. [MDA2] desnădejduit1 sn vz deznădăjduit1

9. [MDA2] deznădăjdui [At: IST. Ț. R. 34 / V: (înv) ~dejd~, den~, dăz~[1] / S și: desn~ / Pzi: ~esc; Mp: 6 (îvr) ~isă / E: dez- + nădăjdui] 1-2 vir (Îoc nădăjdui, spera) A-și pierde orice speranță (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații) Si: a se descuraja, a despera. 3 vtf A face să-și piardă orice speranță, a duce la disperare.

10. [MDA2] deznădejdui vir vz deznădăjdui

11. [MDA2] deznădejduit, ~ă a vz deznădăjduit

12. [CADE] DESNĂDĂJDUI, DEZ- (-duesc) vb. refl. A pierde toată nădejdea, a despera: nu te ~, dragul moașei, îi zise bătrîna (ISP.) [d e s -+ nădăjdui].

13. [DEX '98] DEZNĂDĂJDUI, deznădăjduiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); a despera. – Dez- + nădăjdui.

14. [DLRLC] DEZNĂDĂJDUI, deznădăjduiesc, vb. IV. Intranz. A pierde orice nădejde, a despera. Acum începu a deznădăjdui, nici nu mai gîndea să meargă acasă la frații lui, după ce prăpădise și darurile lor și al lui. RETEGANUL, P. II 77. ◊ Refl. (Învechit) Mai că-mi vine a mă deznădăjdui de dragostea părintească ce mi-ai arătat și a crede că ea nu este decît o mască pentru ochii oamenilor. KOGĂLNICEANU, S. 193. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A aduce la deznădejde. Arată-i [lui vodă] că prin asemine măsuri își deznădăjduiește singur norodul. KOGĂLNICEANU, S. 193.

15. [Șăineanu, ed. VI] desnădăjduì v. a pierde orice nădejde, a despera.

16. [Scriban] deznădăjduĭésc v. intr. (d. nădăjduĭesc). Desper, perd, nădejdea: am deznădăjduit de soarta luĭ. V. tr. Aduc la desperare. V. refl. (ca și v. intr.) Desper: nu deznădăjdui!

17. [DOOM 3] deznădăjdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deznădăjduiesc, 3 sg. deznădăjduiește, imperf. 1 deznădăjduiam; conj. prez. 1 sg. să deznădăjduiesc, 3 să deznădăjduiască

18. [DOOM 2] deznădăjdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deznădăjduiesc, imperf. 3 sg. deznădăjduia; conj. prez. 3 să deznădăjduiască

19. [MDO] deznădăjdui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deznădăjduiesc, conj. deznădăjduiască)

20. [IVO-III] desnădăjduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro