1. [DEX '09] DEZMÂNIA, dezmânii, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A-și potoli sau a face să-și potolească mânia; a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna. [Pr.: -ni-a. – Prez. ind. și: dezmâniez] – Pref. dez- + mânia.
2. [MDA2] dezmânia vtr [At: PALIA (1581), 132/11, cf 369 / V: (reg) diz~[1] / S și: desm~ / P: ~ni-a / Pzi: ~mânii, (rar) ~iez / E: dez- + mânia] 1-2 (Îvp) A-și potoli sau a face să-și potolească mânia Si: a (se) liniști, a (se) calma.
3. [DEX '98] DEZMÂNIA, dezmânii, vb. I. Refl. și tranz. A-și potoli sau a face să-și potolească mânia; a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna. [Pr.: -ni-a. – Prez. ind. și: dezmâniez] – Dez- + mânia.
4. [MDA2] dizmănia v vz dezmânia
5. [CADE] DESMÎNIA. DEZ- (-niiu) vb. refl. A-și potoli mînia, a înceta de a fi mînios: se mînia foarte ușor și se desmînia tot atît de ușor (EMIN.) [d e s -+ m î n i a].
6. [DLRLC] DEZMÎNIA, dezmînii, vb. I. Refl. A se împăca, a se îmblînzi, a nu mai fi supărat, a se îmbuna. Se mînia foarte ușor și se dezmînia tot atît de ușor. EMINESCU, N. 87. Voinic auzea... Să dezmînia. PĂSCULESCU, L. P. 154. (Cu pronunțare regională) Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia! CREANGĂ, A. 98. ◊ Tranz. Mă uitai pe vale-n jos, Văzui dorul mînios. Cum să fac ca să-l dezmînii? ȘEZ. I 49. – Pronunțat: -ni-a. - Prez. ind. și: dezmîniez.
7. [Scriban] desmîniĭ V. dezmîniĭ.
8. [Scriban] dezmîniĭ și -éz, a -á v. tr. Fac să treacă mînia. V. refl. Mă îmbunez, depun mînia.
9. [DOOM 3] dezmânia (a ~) (rar) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezmânii, 3 dezmânie (desp. -ni-e), 1 pl. dezmâniem; conj. prez. 1 și 2 sg. să dezmânii, 3 să dezmânie; ger. dezmâniind (desp. -ni-ind)
10. [DOOM 2] dezmânia (a ~) (rar) (-ni-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezmânii, 3 dezmânie (-ni-e), 1 pl. dezmâniem; conj. prez. 3 să dezmânie; ger. dezmâniind (-ni-ind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL