Definiție și ce înseamnă dezmierdător

1. [DEX '09] DEZMIERDĂTOR, -OARE, dezmierdători, -oare, adj. Care dezmiardă; mângâietor, alintător. ♦ Care încântă, care desfată; desfătător. – Dezmierda + suf. -ător.

2. [MDA2] dezmierdător, ~oare a [At: MAC ARIE, GRAM, 115v/29 / V: (îvr) diz~, ~mir~ / S și: desm~ / Pl: ~i, ~oare / E: dezmierda + -tor] 1 (D. oameni) Care dezmiardă. 2 (D. mâini, degete) Care netezește sau atinge ușor (pe cineva sau ceva) în semn de tandrețe, de dragoste Si: alintător, mângâietor. 3 (D. cuvinte) Care exprimă tandrețe, care dezmiardă. 4 (Îvr; d. derivate lexicale) Diminutival. 5 Încântător. 6 (Îvr) Care satisface instinctele sexuale.

3. [DLRLC] DEZMIERDĂTOR, -OARE, dezmierdători, -oare, adj. Care dezmiardă; mîngîietor, alintător. Mioara... se lipește de el dezmierdătoare. CAMIL PETRESCU, T. II 18. ◊ (Adverbial) Gore se apropiase de cîteva ori de Paler, să-l tragă dezmierdător de păr. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 22. ◊ (Substantivat) [Venus] dezmierdătoarea zeilor și-a oamenilor. ODOBESCU, S. III 39. ♦ Care încîntă, care desfată vederea. Găseam această frumusețe mai mult dureroasă decît dezmierdătoare. GALACTION, O. I 351. Au ajuns la o poiană verde și dezmierdătoare. ISPIRESCU, L. 193.

4. [MDA2] dezmirdător, ~oare a vz dezmierdător

5. [MDA2] dizmierdător, ~oare a vz dezmierdător

6. [Șăineanu, ed. VI] desmierdător a. care desmeardă, mângăios: muzică desmierdătoare.

7. [DOOM 3] dezmierdător (desp. -mier-) adj. m., pl. dezmierdători; f. sg. și pl. dezmierdătoare

8. [DOOM 2] dezmierdător (-mier-) adj. m., pl. dezmierdători; f. sg. și pl. dezmierdătoare

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ET CETERA loc. adv. (Arată că enumerarea ar putea fi continuată) Și […]
1. [DEX '09] ET CETERA loc. adv. (Arată că enumerarea ar putea fi continuată) Și […]
1. [DEX '09] ETAJA, etajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în rânduri […]
1. [DEX '09] ETAJARE, etajări, s. f. Acțiunea de a (se) etaja și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] ETAJAT, -Ă, etajați, -te, adj. (Despre clădiri) Cu etaje. – V. etaja. […]
1. [DEX '09] ETAJERĂ, etajere, s. f. Mobilă formată dintr-unul sau din mai multe rafturi […]
1. [DEX '09] ETALAJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară, în formă de […]
[MDN '00] ETALAJIST, -Ă s. m. f. 1. cel care expune mărfuri pentru public; vânzător […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro