Definiție și ce înseamnă dezmeticit

1. [DEX '09] DEZMETICIT, -Ă, dezmeticiți, -te, adj. (Adesea fig.) Care și-a revenit după o amețeală, o spaimă etc. [Var.: dezmetecit, -ă adj.] – V. dezmetici.

2. [MDA2] dezmeticit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (pop) ~tecit / S și: desm~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezmetici] 1 (Înv) Înnebunit Cf dezmetici (2). 2 Care și-a revenit dintr-o stare emotivă puternică (dintr-o amețeală, din leșin etc.) Si: (înv) dezamețit Cf dezmetici (3). 3 (Fig) Clarificat asupra unei probleme, situații etc. Si: dumerit.

3. [MDA2] dezmeticit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dezmetici] 1 Dezmeticire (1). 2 (Pex) Demență. 3-5 Dezmeticire (3-5).

4. [DLRLC] DEZMETICIT, -Ă, dezmeticiți, -te, adj. Revenit în simțiri, adus la realitate, trezit dintr-un leșin, dintr-o spaimă etc. Constantin, dezmeticit, înfipse în ea cuțitul. GALACTION, O. I 148. Dezmeticit, Paler și-a dezlipit cu greu buzele arse de febra întîmplării misterioase. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 119. – Variantă: dezmetecit, -ă adj.

5. [DEX '09] DEZMETECI vb. IV v. dezmetici.

6. [DEX '09] DEZMETECIT, -Ă adj. v. dezmeticit.

7. [DEX '09] DEZMETICI, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc.; a (se) dezmeți. [Var.: dezmeteci vb. IV] – Din dezmetic.

8. [MDA2] dezmeteci v vz dezmetici

9. [MDA2] dezmetecit, ~ă a vz dezmeticit

10. [MDA2] dezmetici vr [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (îvp) ~teci, (îvr) dizmit~, dizmint~ / S și: desm~ / Pzi: ~cesc / E: dezmetic] 1-2 (Înv) A se comporta ca un dezmetic (2-3). 3 A-și reveni dintr-o stare emotivă puternică Si: a se trezi la realitate, (îvr) a se dezmeți, a se dezmânta.

11. [CADE] DESMETICI, DESMETECI, DEZ- (-cesc) vb. refl. A-și veni în fire, a se trezi dintr’o amețeală, dintr’o buimăceală: păru că se desmeticește din buimăceala furioasă în care se găsea (D.-ZAMF.); noaptea ajută Turcilor a se desmetici din groaza ce-i coprinsese (BĂLC.) [desmetic].

12. [DEX '98] DEZMETICI, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc., a (se) dezmeți. [Var.: dezmeteci vb. IV.] – Probabil lat. *dismatticire (< mattus „beat”).

13. [DLRLC] DEZMETICI, dezmeticesc, vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «din») A-și veni în fire (dintr-o amețeală, dintr-un leșin, dintr-o spaimă etc.); a-și reveni, a se trezi, a se reculege. Într-un tîrziu se mai dezmetici; deschise ochii, cercă să se ridice, dar căzu din nou. DUNĂREANU, CH. 39. Trecîndu-și mîna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cînte. IBRĂILEANU, A. 46. După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mîngîie surorile. ISPIRESCU, L. 51. ◊ Tranz. În zorii zilei următoare, dezmeticiți de tăria de peste noapte a stelelor, păstrăvii fulgeră din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108. Dacă s-ar putea întîmpla un fapt care să-i dezmeticească pe toți. CAMIL PETRESCU, T. II 381. Nuntașii dezmeticiți de strigătul popii... văzură pozna ce era să li se întîmple. ȘEZ. IV 1. – Variantă: dezmeteci vb. IV.

14. [Șăineanu, ed. VI] desmeticì v. a (se) trezi, a-și veni în fire. [Pare a fi de aceeaș origină cu desmeți (v. ameți)].

15. [DOOM 3] dezmetici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticesc, 3 sg. dezmeticește, imperf. 1 dezmeticeam; conj. prez. 1 sg. să dezmeticesc, 3 să dezmeticească

16. [DOOM 2] dezmetici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticesc, imperf. 3 sg. dezmeticea; conj. prez. 3 să dezmeticească

17. [MDO] dezmetici

18. [IVO-III] desmeticesc, -ceam 1 imp.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro