1. [MDA2] desgărdina v vz dezgrădina
2. [MDA2] desgărdinat1 sn vz dezgrădinat1
3. [MDA2] desgărdinat2, ~ă a vz dezgrădinat2
4. [MDA2] desgrădina v vz dezgrădina
5. [MDA2] desgrădinat1 sn vz dezgrădinat1
6. [MDA2] desgrădinat2, ~ă a vz dezgrădinat2
7. [CADE] DESGĂRDINA, DESGRĂDINA, DEZ- (-inez) vb. tr. și refl. 1 A sări o doagă din gardin (R.-COD.) ¶ 2 A (se) scoate, a (se) desprinde, a (se) rupe din rădăcină, din locul unde e înțepenit, legat: rămînea cu gîtul desgrădinat din guler (D.-ZAMF.); începu movila să se cutremure... de părea că vrea să se desgrădineze de pămînt (ISP.) ¶ 3 A (se) îndepărta: nu puteam să-l mai desgărdinez de mine (CIAUȘ.).
8. [Șăineanu, ed. VI] desgărdinà v. V. desgrădinà.
9. [Șăineanu, ed. VI] desgrădinà (și desgărdinà) v. a săpa la rădăcina unui arbore, ca să-l poată doborî mai lesne: movila părea că vrea să se desgărdineze de pământ ISP. [V. gardină].
10. [Scriban] dezgrădinéz v. tr. (d. gard, gardin, grădină). Fac să se clatine stricînd îngrăditura. A dezgrădina un dinte, a-l desprinde de gingiĭ. A dezgrădina un pom, a-l desprinde puțin de pămînt săpînd la rădăcină ca să-l ajungă apa maĭ bine orĭ ca să-l scoți. A dezgrădina un gard, a-l dărîma, a-l strica. – Și dezgărd-.
11. [DAR] dezgrădina, dezgrădinez, vb. I (reg.) a săpa la rădăcina unui arbore, pentru a fi doborât mai ușor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL