1. [DEX '09] DEZGHIOCAT1 s. n. Dezghiocare. – V. dezghioca.
2. [DEX '09] DEZGHIOCAT2, -Ă, dezghiocați, -te, adj. (Despre unele fructe sau legume) Desfăcut din coajă sau din păstăi; (despre boabele de porumb) desfăcut de pe știuleți; (despre știuleți) scos din pănuși. – V. dezghioca.
3. [MDA2] dezghiocat2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: dezghioca] 1-2 (D. unele fructe sau legume) (Desfăcut sau) scos din coajă sau din păstăi. 3 (D. boabele de porumb) Desfăcut de pe știuleți. 4 (D. știuleți) Scos din pănuși.
4. [MDA2] dezghiocat1 sn [At: DEX / Pl: (rar) ~uri / E: dezghioca] 1-3 Dezghiocare (1-3).
5. [DLRLC] DEZGHIOCAT1 s. n. Acțiunea de a dezghioca; scoaterea boabelor (semințelor, sîmburilor) din păstaie sau din coajă; desfacerea știuleților de porumb din pănuși; desfacerea boabelor de porumb de pe știulete. – Pronunțat: -ghio-.
6. [DLRLC] DEZGHIOCAT2, -Ă, dezghiocați, -te, adj. (Despre unele fructe sau legume) Desfăcut din coajă sau din păstaie; (despre boabele de porumb) desfăcut de pe știulete; (despre știuleți) scos din pănuși. Porumb dezghiocat. ♦ (Rar; despre scoarța unui copac) Desprins; desfăcut. Sub scoarța dezghiocată încetase să curgă viața. C. PETRESCU, S. 14. – Pronunțat: -ghio-.
7. [DEX '09] DEZGHIOCA, dezghioc, vb. I. Tranz. A deschide, a desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. ♦ A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb. – Cf. ghioacă.
8. [MDA2] dăzgoca v vz dezghioca
9. [MDA2] dejdioca v vz dezghioca
10. [MDA2] dejgeuca v vz dezghioca[1]
11. [MDA2] dejgheurca v vz dezghioca
12. [MDA2] dejghioca v vz dezghioca
13. [MDA2] deoșa v vz dezghioca
14. [MDA2] dezghioca vt [At: (a. 1600), ap. TDRG / V: (îvr) dojdoca / Pzi: ~ghioc / E: ml *diglubicare] 1 A desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume. 2 A scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. 3 A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb.
15. [MDA2] diezgăuga v vz dezghioca
16. [MDA2] diezvoca v vz dezghioca
17. [MDA2] dijdioca v vz dezghioca
18. [MDA2] dijdiocat, ~ă a vz dezghiocat
19. [MDA2] dijgeuca v vz dezghioca
20. [MDA2] dijghioca v vz dezghioca
21. [MDA2] dijghiocat, ~ă a vz dezghiocat
22. [MDA2] dijoca v vz dezghioca
23. [MDA2] diojghioca v vz dezghioca
24. [MDA2] dioșa v vz dezghioca
25. [MDA2] dizdiocat sn vz dezghiocat
26. [MDA2] dizghiocat1 sn vz dezghiocat
27. [MDA2] dizghiocat2, ~ă a vz dezghiocat
28. [MDA2] dizgioca v vz dezghioca
29. [MDA2] dizoca v vz dezghioca
30. [MDA2] dojdoca v vz dezghioca
31. [CADE] DESGHIOCA, DEZGHIOCA, DEJGHIOCA (-ghioc) I. vb. tr. 1 A curăți de păstăi, de teci, de coajă, (fasolea, mazărea, etc.), a desfăca porumb; pasatul... se bate bine în piatră de se deghioacă coaja de pe el (ȘEZ.); la o clacă de desghiocat păpușoi (CRG.) ¶ 2 – DESGHIORA (R.-COD.) ¶ 3 Ⓕ A desface, a desprinde: puterea apei desghiocase hartane mari din pămîntul malurilor (N.-UR.). II. vb. refl. A se desface, a se desprinde carnea de pe oase: fierse carnea cea fragedă bine pînă se desghiocă toată de pe oase (RET.); Ⓕ: capete se rostogoleau, brațe se deschiocau (N.-UR.) [lat. *dĭsglŭbĭcare].
32. [DEX '98] DEZGHIOCA, dezghioc, vb. I. Tranz. A deschide, a desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. ♦ A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb. – Lat. *disglubicare.
33. [DLRLC] DEZGHIOCA, dezghioc, vb. I. Tranz. (Cu privire la învelișul unor fructe sau legume) A deschide, a desface, a îndepărta pentru a scoate miezul sau boabele din interior. Sabina, nepăsătoare, începu să dezghioace coaja unei castane. C. PETRESCU, C. V. 117. ◊ Refl. Culesul fasolelor se face prin august, cînd aproape toate păstăile s-au uscat și cînd unele dintr-însele... încep a se dezghioca sau a se desface singure. PAMFILE, A. R. 185. ♦ (Cu privire la porumb) A desface pănușile sau boabele de pe știulete; a desfăca. Și-mi aduc aminte că odată, noaptea la o clacă de dezghiocat păpușoi, i-am scos Măriucăi un șoarec din sîn. CREANGĂ, A. 63. – Pronunțat: -ghio-.
34. [Șăineanu, ed. VI] desghiocà v. 1. a curăți de ghioacă, a desface de coaja verde, de teci sau păstăi: clacă de desghiocat păpușoiu CR; 2. fig. a seca de puteri, a bate cumplit.
35. [Scriban] dezghĭóc, a -á v. tr. (de la găoace, ghioc). Est. Curăț de găoace, de pănușĭ, desfac: el dezghĭoacă, vrea să dezghĭoace popușoĭ. V. dezgheur.
36. [DOOM 3] dezghiocat (desp. -ghi-o-) s. n.
37. [DOOM 2] !dezghiocat (-ghi-o-) s. n.
38. [DOOM 3] dezghioca (a ~) (desp. -ghi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. dezghioc, 2 sg. dezghioci, 3 dezghioacă; conj. prez. 1 sg. să dezghioc, 3 să dezghioace; imper. 2 sg. afirm. dezghioacă
39. [DOOM 2] !dezghioca (a ~) (-ghi-o-) vb., ind. prez. 3 dezghioacă; conj. prez. 3 să dezghioace
40. [MDO] dezghioca
41. [IVO-III] desghioc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL