1. [DLRLC] DEZGHIN, dezghinuri, s. n. (Învechit) 1. Lovitură de frîu sau de pinteni. Speria lumea dînd dezghinuri cailor și trăgînd la pistoale. GHICA, la TDRG. 2. Săritură de cal. Bahmeții se răsfirau în dezghinuri, săreau în două picioare, nechezînd speriați. ODOBESCU, S. A. 158. El intră în curțile domnești în săltăturile și în dezghinurile unui armăsăruș arăbesc ager și zglobiu. id. S. I 132.
2. [Scriban] dezghín n., pl. urĭ. V. dizghin.
3. [MDA2] dizghin sn vz dezghin
4. [CADE] DESGHIN, DEZ-, DEJGHIN (pl. -inuri) sn. 1 Săritură a calului: În sprintene desghinuri își saltă caii sprinteni (ALECS.) ¶ 2 Lovitură cu pintenii sau cu hățul spre a face caii să se ridice în două picioare: sporea lumea dînd desghinuri cailor (I.-GH.) [tc. dizghin].
5. [Șăineanu, ed. VI] desghin n. Mold. 1. lovitură cu hățul sau cu pintenele: trei desghinuri că mi-i da POP.; 2. săritura calului: în sprintene desghinuri ’și saltă caii sprinteni AL. [Turc. DIZGHIN, hăț].
6. [DOOM 3] dezghin (înv.) s. n., pl. dezghinuri
7. [DOOM 2] dezghin (rar) s. n., pl. dezghinuri
8. [DAR] dezghin, dezghinuri, s.n. (reg. înv.) 1. lovitură (cu bățul, cu frâul sau cu pintenii). 2. săritura calului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL