1. [DEX '09] DEZEȘUARE, dezeșuări, s. f. Acțiunea de a dezeșua. [Pr.: -șu-a-] – V. dezeșua.
2. [MDA2] dezeșuare sf [At: DEX / P: ~șu-a / Pl: ~ări / E: dezeșua] Repunere în stare de plutire a unei nave care a eșuat.
3. [DEX '09] DEZEȘUA, dezeșuez, vb. I. Tranz. A repune în stare de plutire o navă eșuată. [Pr.: -șu-a] – Din fr. déséschouer.
4. [MDA2] dezeșua vt [At: DEX / P: ~șu-a / Pzi: ~uez / E: fr déséchouer] A repune în stare de plutire o navă eșuată.
5. [MDN '00] DEZEȘUA vb. tr. a repune pe linia de plutire o navă eșuată; a despotmoli. (< fr. déséchouer)
6. [DCR2] dezeșua vb. I (mar.) A repune în funcțiune o navă eșuată ◊ „În jurnalele de bord de la căpitănie a fost înscris un fapt notat laconic: «Eșuat un cargou la mila 31, ora unsprezece [...] La ora cincisprezece dezeșuat».” R.l. 21 I 71 p. 2. ◊ „În portul nostru maritim o navă a eșuat pe stâncile din dreptul localității Agigea, la circa 1 km în larg. Încercările echipajului de a dezeșua vasul cu forțe proprii au rămas fără rezultat.” Sc. 13 III 72 p. 2 (din fr. déséchouer; DEX-S)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL