1. [DEX '09] DEZERTOR, -OARE, dezertori, -oare, s. m. și f. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.
2. [MDA2] dezertor sm [At: (a. 1788), ap. TDRG / Pl: ~i / E: fr déserteur] 1 Militar care părăsește, în mod nejustificat, unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). 2 Om care părăsește, în mod laș, o misiune, un loc, o îndatorire etc.
3. [CADE] * DEZERTOR sm. Cel ce dezertează, soldat fugit din armată; pr. ext.: ~ politic, cel ce părăsește un partid, trece la adversari [fr.].
4. [DEX '98] DEZERTOR, dezertori, s. m. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.
5. [DLRLC] DEZERTOR, dezertori, s. m. Militar care părăsește fără învoire unitatea sa; persoană care se sustrage de la prestarea serviciului militar; militar care trece la inamic. Dezertorul își ridică genunchiul dintre ierburi și mă privi cu neîncredere. C. PETRESCU, S. 171.
6. [DN] DEZERTOR s.m. 1. Militar care dezertează. 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. [< fr. déserteur].
7. [MDN '00] DEZERTOR s. m. 1. militar care dezertează. 2. cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. (< fr. déserteur)
8. [Șăineanu, ed. VI] dezertor m. cel ce dezertează.
9. [Scriban] * dezertór m. (lat. desertor, d. desertus. V. deșert). Cel care dezertează, transfug.
10. [MDA2] dezărtor sm vz dezertor
11. [DOOM 3] dezertor s. m., pl. dezertori
12. [DOOM 2] dezertor s. m., pl. dezertori
13. [IVO-III] dezertor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL