Definiție și ce înseamnă dezbârnat

1. [MDA2] dezbârnat, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: desb~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezbârna] 1 (Reg; d. elemente componente) Scos din locul fixat. 2 (Îvr; d. membre sau părți ale corpului) Care a ieșit din articulație. 3 (Mol; Trs; d. intestine de porc) Desfăcut pentru a fi curățat. 4 (Trs; d. țesături) Destrămat.

2. [MDA2] dezbârna [At: DRĂGHICI, R. 242/20 / V: ~brăna, ~brâna, ~brăni, ~brâni / Pzi: ~nez, dezbârn / E: dez- + bârnă] 1-2 vtr (Reg; c.i. elementele componente) A scoate din locul fixat. 3-4 vtr (Îvr; d. membre sau părți ale corpului) A scoate sau a ieși din articulație. 5 vt (Mol; Trs; c.i. intestine de porc) A desface pentru a curăța. 6-7 vtr (Trs; d. țesături) A (se) destrăma.

3. [MDA2] dezbrăna v vz dezbârna

4. [MDA2] dezbrăni v vz dezbârna

5. [MDA2] dezbrâna v vz dezbârna

6. [MDA2] dezbrâni v vz dezbârna

7. [MDA2] dezbruna v vz dezbârna

8. [MDA2] dizbârna v vz dezbârna

9. [CADE] ❍ DESBÎRNA, DEZBÎRNA (-bîrn) vb. tr. și refl. Mold. A (se) rupe, a (se) desprinde o parte a corpului, așa încît să rămîie atîrnată, abia legată de trup: mi s’a desbîrnat unghia la un deget; ~ urechea, copita; pr. anal.: Se urcă pe piscuri a stîncilor oable, Ce abia cît numai nu se desbîrnase (STAM.) [des- + bîrnă].

10. [DLRLC] DEZBÎRNA, dezbîrnez, vb. I. Tranz. (Rar) A scoate, a desprinde, a rupe ceva de la locul lui; a mișca din loc, a disloca. Descărca, chipurile, niște păsări: dezbîrnase la o cușcă două ostrețe; prindea găinile una cîte una. GALAN, B. I 18.

11. [Șăineanu, ed. VI] desbârnà v. Mold. a dezarticula un membru al corpului (de ex. urechea), a se desprinde (pielea dela deget, copita calului). [Lit. a desprinde brâul: sens generalizat].

12. [Scriban] dezbîrn și -éz, a -á v. tr. (d. brîŭ, bîrneț, adică „scut brîul”. Cp. cu desfirna, față de desfr-). Est. Desprind, dezbin, rup: urechile s’aŭ dezbîrnat de greutatea cerceilor, cĭocanu a dezbîrnat bolovanu din stîncă.

13. [DOOM 3] dezbârna (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. dezbârnez, 3 dezbârnează; conj. prez. 1 sg. să dezbârnez, 3 să dezbârneze

14. [DOOM 2] dezbârna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dezbârnează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro