1. [DEX '09] DEZAVANTAJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate; inconvenient. ♦ Prejudiciu, pagubă. – Din fr. désavantage.
2. [MDA2] dezavantaj sn [At: NEGULICI / V: (înv) ~agiu (S și: desavantagiu) / S și: (înv) desa~ / Pl: ~e / E: fr désavantage] 1 (Înv) Prejudiciu. 2 Aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate într-o împrejurare oarecare. 3 Ceea ce este neprielnic. 4 Inconvenient. 5 (Îlpp) În ~ul (cuiva sau a ceva) Diminuând calitatea, prestigiul, autoritatea etc. (cuiva sau a ceva), aducând un prejudiciu. 6 (Rar) Neajuns.
3. [DLRLC] DEZAVANTAJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă; aspect sau condiție care creează o situație de inferioritate; inconvenient. Pompa de injecție era o piesă care prezenta o serie întreagă de dezavantaje: era prea grea, prea complicată. MIHALE, O. 252.
4. [DN] DEZAVANTAJ s.n. Cauză, condiție a inferiorității cuiva sau a ceva; prejudiciu, inconvenient. [Var. dezavantagiu s.n. / < fr. désavantage].
5. [Șăineanu, ed. VI] dezavantaj n. neajuns, cauză de inferioritate, prejudițiu.
6. [Scriban] * dezavantáj n., pl. e (fr. désavantage). Lipsă de avantaj, pagubă, prejudiciŭ: afacerea s’a întors în dezavantaju luĭ.
7. [MDA2] dezavantagiu sn vz dezavantaj
8. [CADE] * DESAVANTAJ, DEZ- (pl. -aje) sn. Neajuns; nepriință: pagubă [fr.].
9. [DN] DEZAVANTAGIU s.n. v. dezavantaj.
10. [DOOM 3] dezavantaj (desp. de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezavantaje
11. [DOOM 2] !dezavantaj (de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezavantaje
12. [MDO] dezavantaj, pl. dezavantaje
13. [IVO-III] desavantaj, -je.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL