1. [DEX '09] DEZANGAJARE s. f. 1. Încetare a unui angajament. 2. Acțiune, măsură menită să separe forțele armate opuse angrenate în incidente sau în ciocniri; situație care rezultă din această acțiune. – V. dezangaja.
2. [MDA2] dezangajare sf [At: BARBU, I. I,175 / Pl: ~jări / E: dez- + angajare] 1 Încetare a unui angajament. 2 Retragere a unor oameni, state, asociații etc. dintr-un angajament, dintr-un conflict.
3. [DN] DEZANGAJARE s.f. Acțiunea de a dezangaja și rezultatul ei. ♦ Complex de măsuri menit să separe forțele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare. [< dezangaja].
4. [MDN '00] DEZANGAJARE s. f. 1. acțiunea de a (se) dezangaja. ◊ complex de măsuri menit să separe forțele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare. 2. (psih.) modificare a participării afective și emoționale a unui subiect într-o activitate sau relație. (< dezangaja)
5. [DEX '09] DEZANGAJA, dezangajez, vb. I. 1. Tranz. A face să înceteze un angajament. 2. Refl. A se retrage dintr-un angajament, dintr-un conflict, dintr-o confruntare etc. – Din fr. désengager.
6. [MDA2] dezangaja [At: DEX-S / Pzi: ~jez / E: fr désengager] 1 vt (C.i. angajamente) A face să înceteze. 2 vr (D. oameni, state, asociații etc.) A se retrage dintr-un angajament, dintr-un conflict.
7. [DN] DEZANGAJA vb. I. tr. A elibera de un angajament; a se retrage, a se da deoparte. [Cf. fr. désengager].
8. [MDN '00] DEZANGAJA vb. I. tr. a elibera de un angajament. II. refl. a se retrage dintr-un angajament, dintr-o confruntare etc. (< fr. désengager)
9. [DOOM 3] !dezangajare (desp. de-zan-/dez-an-) s. f., g.-d. art. dezangajării; pl. dezangajări
10. [DOOM 2] !dezangajare (de-zan-/dez-an-) s. f., g.-d. art. dezangajării
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL