1. [MDA2] dezamețit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 431 / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezameți] (Înv) Care este dezmeticit.
2. [DLRLC] DEZAMEȚIT, -Ă, dezamețiți, -te, adj. (Rar) Trezit, deșteptat din amețeală; dezmeticit. După ce mor... lumea dezamețită de prestigiul lor personal, bagă atunci de seamă că faima lor a fost mincinoasă și că faptele vieții lor se reduc la nimic. ODOBESCU, S. I 431.
3. [DLRM] DEZAMEȚIT, -Ă, dezamețiți, -te, adj. (Rar) Trezit din amețeală, dezmeticit. – Din des1- + amețit.
4. [MDA2] dezameți vtr [At: POLIZU / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~țesc / E: dez- + ameți] (Înv) 1-2 A (se) dezmetici.
5. [MDA2] dezmeți v vz dezameți
6. [MDA2] dezmețit, ~ă a vz dezamețit
7. [Șăineanu, ed. VI] dezamețì v. a (se) trezi din amețeală.
8. [DAR] dezameți, dezamețesc, vb. IV (înv.) a (se) trezi din amețeală; a-și reveni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL