1. [DEX '09] DIVINAȚIE, divinații, s. f. (Livr.) Ghicire a viitorului prin metode tradiționale (preziceri, oracole, chiromanție, astrologie). [Var.: (înv.) devinație s. f.] – Din fr. divination, lat. divinatio, -onis.
2. [MDA2] divinație sf [At: NEGULICI / V: ~iune, (rar) devinațiune, (înv) divinăciune, devinățiune / Pl: ~ii / E: fr divinatio, it divinazione, lat divinatio, -onis] 1 Putere a unor persoane de a ghici lucruri ascunse, neștiute, mai ales viitorul Si: prezicere. 2 (Ccr) Ceea ce se prezice datorită divinației (1).
3. [DEX '98] DIVINAȚIE, divinații, s. f. (Livr.) Dar, putere a unor persoane de a desluși și lucruri ascunse, neștiute și mai ales viitorul. [Var.: (înv.) devinație s. f.] – Din fr. divination, lat. divinatio, -onis.
4. [DLRLC] DIVINAȚIE, divinații, s. f. (Franțuzism rar) Putere (atribuită în mod superstițios unor persoane) de a desluși, a descoperi, a ghici lucruri ascunse sau neștiute de alți oameni. – Variantă: (învechit) devinație (GHEREA, ST. CR. I 59) s. f.
5. [DN] DIVINAȚIE s.f. (Liv.) Pretinsă putere de a prezice viitorul. [Gen. -iei, var. devinație s.f. / cf. fr. divination, lat. divinatio].
6. [MDN '00] DIVINAȚIE s. f. pretinsă putere de a prezice viitorul. (< fr. divination, lat. divinatio)
7. [DEX '09] DEVINAȚIE s. f. v. divinație.
8. [MDA2] devinație sf vz divinație
9. [MDA2] devinățiune sf vz divinație
10. [MDA2] divinațiune sf vz divinație
11. [MDA2] divinăciune sf vz divinație
12. [CADE] * DIVINAȚIUNE sf. 1 Ghicirea viitorului, pretinsa artă de a cunoaște și de a prezice viitorul ¶ 2 Mijloacele întrebuințate în această artă [fr.].
13. [DN] DEVINAȚIE s.f. v. divinație.
14. [Șăineanu, ed. VI] divinați(un)e f. 1. pretinsă artă de a ghici viitorul; 2. fig. mare pătrundere.
15. [Scriban] * divinațiúne f. (lat. divinatio, -ónis). Rar. Gîcire. – Și -áție. V. farmec.
16. [DOOM 3] divinație (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. divinația (desp. -ți-a), g.-d. art. divinației; pl. divinații, art. divinațiile (desp. -ți-i-)
17. [DOOM 2] divinație (livr.) (-ți-e) s. f., art. divinația (-ți-a), g.-d. art. divinației; pl. divinații, art. divinațiile (-ți-i-)
18. [D.Religios] divinație, divinații s. f. Arta de a descifra necunoscutul și a ghici viitorul, prezentul și trecutul prin practici spiritiste (oniromanție, meteoromanție, dendromanție, astromanție etc.). [Var.: devinație s. f.] – Din fr. divination, lat. divinatio, -onis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL