1. [DEX '09] DEVENIRE, deveniri, s. f. Acțiunea de a deveni. ◊ Loc. adv. În devenire = în curs de transformare, de evoluție. – V. deveni.
2. [MDA2] devenire sf [At: IORGOVICI, O. 41/27 / Pl: ~ri / E: deveni] 1 Transformare progresivă a lucrurilor Si: evoluție, schimbare. 2 Variabilitate. 3 (Îla) În ~ În curs de transformare.
3. [DLRLC] DEVENIRE, deveniri, s. f. Acțiunea de a deveni; mișcarea, schimbarea și dezvoltarea naturii și a societății, apariția noului și distrugerea vechiului pe calea luptei dintre contrarii. Proces de devenire. ◊ Loc. adv. În devenire = în curs de transformare, de evoluție.
4. [DN] DEVENIRE s.f. Acțiunea de a deveni; schimbare, transformare progresivă a lucrurilor. ◊ În devenire = în curs de transformare. [< deveni].
5. [MDN '00] DEVENIRE s. f. acțiunea de a deveni; schimbare, transformare progresivă a lucrurilor. ♦ în ~ = în curs de transformare. (< deveni)
6. [DEX '09] DEVENI, devin, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface în...; a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A începe sau a ajunge să fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; în expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a întâmplat. – Din fr. devenir.
7. [MDA2] deveni vi [At: ANTIM, O. 401 / Pzi: devin, (pop) deviu / E: fr devenir, lat devenire] 1 A trece dintr-o stare în alta Si: a evolua, a se schimba, a se transforma. 2 A ajunge să fie... 3 (C.i. profesia, meseria) A se face. 4 (Fam; folosit în expresii) A veni Nu știu cum a devenit vorba. 5 (C.i. situația materială, realizările profesionale, aspectul (fizic, interior); de obicei, în propoziții interogative) A se alege ceva din cineva sau ceva. 6 (Fam; îe) Cum ~ cazul (sau chestia)? Cum stau lucrurile? 7 (Îrg) A ajunge (până la...). 8 (Îvp) A rezulta.
8. [CADE] * DEVENI (-vin, -viu) vb. tr. 1 A se face, a începe a fi ¶ 2 A trece dintr’o stare într’alta, a ajunge: Și glasul meu devine cîntec (VLAH.) [fr.].
9. [DLRLC] DEVENI, devin, vb. IV. Intranz. 1. (Urmat de o întregire predicativă) A se schimba, a se transforma, a se preface în..., a lua, a primi aspectul sau forma de...; a se face... Deodată oceanul a devenit o mare de flăcări. BARANGA, V. A. 11. [Cărarea] va deveni drum de căruțe și apoi șosea. BOGZA, C. O. 94. Acolo am fost mic și acolo am devenit mare, m-am născut acolo și acolo am trăit. ARGHEZI, P. T. 145. ◊ Expr. (Despre oameni, familiar) Ce a devenit? = ce s-a întîmplat cu el? ce soartă a avut? 2. (Întregirea predicativă este exprimată printr-un adjectiv) A începe, a ajunge să fie...; a se face... Forfota lucrului deveni, ca la un semn, mai grăbită. CAMILAR, N. I 313. S-a întors de la Paris, unde pretinde că a devenit învățat. CAMIL PETRESCU, B. 22. Masa invalizilor a devenit mai compactă. SAHIA, N. 19. 3. (Familiar; în expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile. N-ai priceput cum devine chestia?Nu-i vorba de-un trandafir adevărat. C. PETRESCU, O. P. I 54. – Prez. ind. și: (rar) deviu (ODOBESCU, S. III 13).
10. [DN] DEVENI vb. IV. intr. 1. A se transforma, a se preface (în). 2. A începe sau a ajunge să fie. [< fr. devenir].
11. [MDN '00] DEVENI vb. intr. 1. a se transforma, a se preface (în). 2. a începe sau a ajunge să fie. (< fr. devenir)
12. [Șăineanu, ed. VI] devenì v. 1. a începe a fi, a se face: a deveni ministru; 2. a trece dintr’o stare într’alta: copilul mic va deveni mare; 3. a avea cutare sau cutare soartă, sfârșit: ce vom deveni?
13. [Scriban] * devín, -venít, a -vení v. intr. (fr. devenir, d. lat. devenire, ajunge). A ajunge, a te face: Napoleon a devenit împărat, copilu va deveni om mare. – Mitocaniĭ zic cum devine cazu îld. cum se întîmplă.
14. [DOOM 3] devenire s. f., g.-d. art. devenirii; pl. deveniri
15. [DOOM 2] devenire s. f., g.-d. art. devenirii; pl. deveniri
16. [DOOM 3] deveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. devin, 2 sg. devii, 3 sg. devine, imperf. 1 deveneam; conj. prez. 1 sg. să devin, 3 să devină
17. [DOOM 2] deveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. devin, 2 sg. devii, 1 pl. devenim, imperf. 3 sg. devenea; conj. prez. 3 să devină; ger. devenind
18. [MDO] deveni (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. devin, conj. devină)
19. [IVO-III] devin, -vii 2, -vină 3 conj.
20. [DER] deveni (devin, devenit), vb. – A ajunge să fie, a se face. Traducere a fr. devenir, prin intermediul vb. veni.
21. [DE] BREVIS ESSE LABORO, OBSCURUS FIO (lat.) mă străduiesc să fiu scurt și devin obscur – Horațiu, „Ars poetica”, 25. O exprimare prea concisă devine uneori neclară.
22. [Argou] A DEVENI IMPOTENT a-i cădea greutatea, a-i rugini (cuiva) armătura, a-i seca creanga / sămânța, a-și sui sculele-n pod, a nu-i (mai) trage pompa.
23. [CECC] Die Welt wird schönen mit jedem Tag (germ. „Lumea devine cu fiecare zi mai frumoasă”) – iar aceste cuvinte devin cu fiecare zi tot mai actuale. Le-a spus, în urmă cu un veac, poetul german Uhland, în Frühlingsglaube. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL