1. [DEX '09] DEVASTARE, devastări, s. f. Acțiunea de a devasta. – V. devasta.
2. [MDA2] devastare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~tări / E: devasta] 1 Distrugere prin boală, jaf, ravagii a unor teritorii, țări, orașe, așezări omenești Si: devastat1 (1), nimicire, pustiire, (îvr) devastație (1). 2 (Prc) Jefuire.
3. [DLRLC] DEVASTARE, devastări, s. f. Acțiunea de a devasta. 1. (Mai ales la pl.) Distrugere de bunuri materiale (în timp de război, de răscoale etc.). Mi-a spus impiegatul de la mișcare că s-au făcut devastări. DUMITRIU, B. F. 77. Ruinile templelor egiptene, monumentele romane, vestigiile splendorilor Acropolei au supraviețuit zecilor de secole și repetatelor devastări. COCEA, P. 66. 2. Jefuire, prădare.
4. [DN] DEVASTARE s.f. Acțiunea de a devasta și rezultatul ei; pustiire, nimicire; distrugere, jefuire. [<devasta].
5. [DEX '09] DEVASTA, devastez, vb. I. Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o țară, o regiune, o casă. ♦ A jefui, a prăda. – Din fr. dévaster, lat. devastare.
6. [MDA2] devasta vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 573 / Pzi: ~tez / E: fr dévaster] 1 (C.i. teritorii, țări, orașe, așezări omenești etc.) A distruge prin boală, jaf, ravagii Si: a nimici, a pustii. 2 (Prc) A jefui.
7. [CADE] * DEVASTA (-tez) vb. tr. A pustii [fr.].
8. [DLRLC] DEVASTA, devastez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la țări, regiuni, localități, construcții) A distruge, a ruina, a nimici, a pustii. (Prin exagerare) Și-a făcut un «Alpenstock» ( = baston) din creanga jupoiată a primului copac întîlnit, apoi, nemulțumită, a devastat mai departe un alt copac. IBRĂILEANU, A. 71. ◊ Fig. [Țăranii] nu vor întrebuința forme sintactice ca acelea care devastează proza noastră, aliniate cuvînt cu cuvînt după galicisme. SADOVEANU, E. 34. 2. A jefui, a prăda.
9. [DN] DEVASTA vb. I. tr. A pustii, a nimici; a distruge, a ruina. ♦ A jefui, a prăda. [< fr. dévaster, lat. devastare].
10. [MDN '00] DEVASTA vb. tr. 1. a pustii, a nimici; a distruge, a ruina. 2. a jefui, a prăda. (< fr. dévaster, lat. devastare)
11. [Șăineanu, ed. VI] devastà v. a pustii, a ruina cu desăvârșire: vrăjmașul a devastat țara.
12. [Scriban] * devastațiúne f. (lat. de-vastátio, -ónis). Acțiunea de a devasta; rezultatu eĭ. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
13. [Scriban] * devastéz, a -á v. tr. (lat. devastare, d. vastus, vast; it. guastare, fr. gâter, sp. gastar, a strica). Pustiesc, dezolez, ruinez: a devasta o țară, o casă.
14. [DOOM 3] devastare s. f., g.-d. art. devastării; pl. devastări
15. [DOOM 2] devastare s. f., g.-d. art. devastării; pl. devastări
16. [DOOM 3] devasta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. devastez, 3 devastează; conj. prez. 1 sg. să devastez, 3 să devasteze
17. [DOOM 2] devasta (a ~) vb., ind. prez. 3 devastează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL