1. [DEX '09] DETUNĂTURĂ, detunături, s. f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + suf. -ătură.
2. [MDA2] detunătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: detuna + -ătură] 1 (Îvp) Trăsnet. 2 (Îvp) Fulger. 3 (îvr; fig) Dărâmătură. 4 (Îvp) Explozie. 5 Descărcare a unei arme de foc (cu scopul de a ucide) Si: bombardament, împușcătură, (înv) detunet (5). 6 Zgomot înfundat și puternic produs de declanșarea unor arme de foc, de o explozie sau de alte surse de zgomot Si: bubuit, detunare (5), detunat1 (5), detunet (6).
3. [CADE] DETUNĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 ‡ 🌦 Trăsnet ¶ 2 Pocnet, sgomot puternic produs de descărcarea unei arme, de inflamarea unei mase gazoase sau de schimbarea bruscă a volumului unui corp: o ~ puternică făcu să sbîrnîe geamurile cofetăriei (BR.-VN.) ¶ 3 Dărîmătură, năruitură, surprătură: ne așezăm într’o ~ de mal (SAD.) [detuna].
4. [DLRLC] DETUNĂTURĂ, detunături, s. f. Zgomot puternic, bubuitură mare (produsă mai ales de o explozie sau de o armă de foc). Motorul porni cu niște detunături ca de tun. DUMITRIU, V. L. 130. Numai susurul Prahovei, numai detunătura unei stînci prăvălită din înălțimi, numai izbitura securilor care mușcau din tulpina mustoasă a copacilor tulburau tihna locului. PAS, L. II 157. O detunătură înfiorătoare vui și se sparse de zidurile castelului. VLAHUȚĂ, O. AL. 149.
5. [Șăineanu, ed. VI] detunătură f. detunare prelungită.
6. [Scriban] detunătúră f., pl ĭ (d. detun). Lovitură puternică. Dărămătură, prăbușitură, loc prăbușit. Neol. Bubuĭtură, pocnitură.
7. [DOOM 3] detunătură s. f., g.-d. art. detunăturii; pl. detunături
8. [DOOM 2] detunătură s. f., g.-d. art. detunăturii; pl. detunături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL