1. [DEX '09] DETUNĂTOR, -OARE, detunători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. S. n. Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + suf. -tor.
2. [MDA2] detunător1, ~oare [At: ASACHI, E. II, 277/3 / V: (îvr) ~nit~ a / Pl: ~i, ~oare / E: detuna + -ător] 1 a (Îvp) Care trăsnește. 2 sma (Înv) Cel care face să tune. 3 a (Îvr) Care bombardează. 4 sn Parte a țevii unei arme de foc de infanterie în care intră explozivul. 5 a Care răsună puternic Si: bubuitor. 6 a (D. arme de foc, explozii etc.) Care produce un zgomot puternic. 7 a (Rar; d. voce) Care are o rezonanță deosebită Si: puternic, sonor.
3. [CADE] * DETUNĂTOR2 (pl. -toare) sn. ⚔️ Capsulă sau aparat destinat să provoace pocnirea unui explosiv [fr. détonateur, refăcut după detuna].
4. [DEX '98] DETUNĂTOR, -OARE, detunători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. S. n. Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + suf. -ător.
5. [DLRLC] DETUNĂTOR, -OARE, detunători, -oare, adj. Care răsună puternic (ca tunetul). Boierul, îndemnat de fala lui obișnuită, își scutura barba și umplea încăperea c-un glas detunător. SADOVEANU, O. VII 54.
6. [Șăineanu, ed. VI] detunător a. care detună: glas detunător.
7. [MDA2] detunitor, ~oare a vz detunător
8. [CADE] DETUNĂTOR¹ adj. verb. DETUNA. 1 Care detună ¶ 2 Răsunător: un glas ~.
9. [DOOM 3] detunător1 adj. m., pl. detunători; f. sg. și pl. detunătoare
10. [DOOM 3] detunător2 (parte a unei arme) s. n., pl. detunătoare
11. [DOOM 2] detunător1 adj. m., pl. detunători; f. sg. și pl. detunătoare
12. [DOOM 2] detunător2 (parte a unei arme) s. n., pl. detunătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL