1. [DEX '09] DETRONARE, detronări, s. f. Acțiunea de a detrona. – V. detrona.
2. [MDA2] detronare sf [At: CR (1832), 3141/28 / V: (îrg) dest~ / Pl: ~nări / E: detrona] 1 Înlăturare a unui monarh de la domnie Si: (rar) detronat1 (1). 2 (Irn) Înlăturare a cuiva dintr-o funcție înaltă Si: (rar) detronat1 (2). 3 (Pex; fig) Îndepărtare a cuiva din preajmă Si: (rar) detronat1 (3). 4 Deposedare a unui sportiv de titlul de campion Si: (rar) detronat1 (4).
3. [DLRLC] DETRONARE s. f. Acțiunea de a detrona; alungare de pe tron, scoatere din domnie. Au votat o moțiune prin care se cerea detronarea regelui. CAMIL PETRESCU, T. II 345.
4. [DN] DETRONARE s.f. Acțiunea de a detrona și rezultatul ei; alungare de la tron. [< detrona].
5. [DEX '09] DETRONA, detronez, vb. I. Tranz. A înlătura de la domnie, a alunga de pe tron. ♦ (Ir.) A înlătura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție. ♦ A deposeda pe cineva de titlul de campion. – Din fr. détrôner.
6. [MDA2] destrona v vz detrona
7. [MDA2] destronare sf vz detronare
8. [MDA2] detrona vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~ni, dest~ / Pzi: ~nez / E: fr détrôner] 1 (C.i. monarhi) A înlătura de la domnie. 2 (Irn) A înlătura dintr-o demnitate sau dintr-o funcție. 3 (Pex; fig; c.i. persoane) A îndepărta din preajma cuiva. 4 (Spt) A deposeda pe cineva de titlul de campion.
9. [MDA2] detroni v vz detrona
10. [CADE] * DESTRONA = DETRONA.
11. [CADE] * DETRONA (-onez) vb. tr. A scoate din scaunul domniei, a da jos de pe tron [fr.].
12. [DLRLC] DETRONA, detronez, vb. I. Tranz. A alunga de pe tron, a scoate din domnie. Adunarea națională va detrona pe Ludovic. CAMIL PETRESCU, T. II 375. ♦ (Ironic) A scoate (pe cineva) dintr-o demnitate, dintr-o funcție. Te dușmănea însă Mircea, ucenicul pe care Borțosul îl detronase din funcția pe care o aveai tu acum. PAS, Z. I 270.
13. [DN] DETRONA vb. I. tr. A alunga de la tron, a scoate din domnie. ♦ (Ironic) A înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcție. [P.i. -nez. / < fr. détrôner].
14. [MDN '00] DETRONA vb. tr. a înlătura de la tron, a scoate din domnie. ◊ (ir.) a înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcție. (< fr. détrôner)
15. [Șăineanu, ed. VI] de(s)tronà v. a da jos de pe tron, a răsturna din domnie.
16. [Șăineanu, ed. VI] detronà v. V. destronà.
17. [Scriban] * detronéz v. tr. (fr. détrôner. V. tron). Scot din tron (din domnie), descăunez.
18. [DOOM 3] detronare (desp. de-tro-) s. f., g.-d. art. detronării; pl. detronări
19. [DOOM 2] detronare (de-tro-) s. f., g.-d. art. detronării; pl. detronări
20. [DOOM 3] detrona (a ~) (desp. de-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. detronez, 3 detronează; conj. prez. 1 sg. să detronez, 3 să detroneze
21. [DOOM 2] detrona (a ~) (de-tro-) vb., ind. prez. 3 detronează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL