1. [DEX '09] DETRITUS s. n. 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus.
2. [MDA2] detritus sn [At: MACEDONSKI, O. IV, 19 / Pl: ~uri, (îvr) ~e / E: fr détritus, lat detritus] 1 Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2 (Pex) Reziduu. 3 Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit, din cauza circulației. 4 (Rar) Tartru dentar.
3. [DLRLC] DETRITUS s. n. Material rezultat din frămîntarea pietrelor.
4. [DN] DETRITUS s.n. Material granulat rezultat din sfărîmarea rocilor. ♦ Rămășiță a unei substanțe supuse acțiunii de distrugere. ♦ Tartru dentar. [< fr. détritus, lat. detritus].
5. [MDN '00] DETRITUS s. n. 1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acțiunea agenților externi. 2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere. 3. tartru dentar. (< fr. détritus, lat. detritus)
6. [DOOM 3] !detritus (desp. de-tri-) s. n., pl. detritusuri
7. [DOOM 2] detritus (de-tri-) s. n.
8. [Petro-Sedim] detritus, (engl.= detritus) material fragmentar, clastic, neconsolidat, rezultat prin dezagregarea și spargerea unor edificii petrografice preexistente – d. mineral – sau a cochiliilor și scheletelor de org. – d. organogen.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL