1. [DEX '09] DETRACTARE, detractări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a detracta. – V. detracta.
2. [MDA2] detractare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~rec~ / Pl: ~tări / E: detracta] (Liv) Defăimare a cuiva Si: ponegrire, (înv) detractație, detracție.
3. [DEX '98] DETRACTARE, detractări, s. f. Acțiunea de a detracta. – V. detracta.
4. [DN] DETRACTARE s.f. Acțiunea de a detracta; defăimare. [< detracta].
5. [DEX '09] DETRACTA, detractez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ponegri, a defăima pe cineva. – Din fr. détracter.
6. [MDA2] detracta vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~rec~ / Pzi: ~tez / E: fr détracter, lat detrectare] (Liv) A defăima pe cineva Si: a ponegri.
7. [MDA2] detrecta v vz detracta
8. [MDA2] detrectare sf vz detractare
9. [CADE] * DETRACTA (-tez) vb. tr. A defăima, a vorbi de rău; a depreția meritul cuiva [fr.].
10. [DLRLC] DETRACTA, detractez, vb. I. Tranz. (Rar) A căuta să micșoreze pe nedrept meritele cuiva; a ponegri, a defăima.
11. [DN] DETRACTA vb. I. tr. (Rar) A ponegri, a defăima; a micșora meritele cuiva. [< fr. détracter, cf. lat. detractus < detrahere].
12. [MDN '00] DETRACTA vb. tr. a micșora meritele cuiva; a defăima, a ponegri. (< fr. détracter)
13. [Șăineanu, ed. VI] detractà v. a vorbi rău de cineva, a depreția meritul cuiva.
14. [Scriban] * detractéz v. tr. (fr. dé-tracter, a deprecia pe nedrept, d. lat. de-tractare, a trata, a discuta. V. contractez, tratez, trag). Depreciez pe nedrept.
15. [DOOM 3] detractare (livr.) (desp. de-trac-) s. f., g.-d. art. detractării; pl. detractări
16. [DOOM 2] detractare (livr.) (de-trac-) s. f., g.-d. art. detractării; pl. detractări
17. [DOOM 3] detracta (a ~) (a defăima) (livr.) (desp. de-trac-) vb., ind. prez. 1 sg. detractez, 3 detractează; conj. prez. 1 sg. să detractez, 3 să detracteze
18. [DOOM 2] detracta (a ~) (a ponegri) (livr.) (de-trac-) vb., ind. prez. 3 detractează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL