1. [DEX '09] DETESTA, detest, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund. – Din fr. détester, lat. detestari.
2. [MDA2] detesta vtr [At: NEGULICI, V., ap. DLR ms / Pzi: detest, (rar) ~tez / E: fr détester] 1-2 A nu (se) putea suferi Si: a (se) disprețui.
3. [CADE] * DETESTA (-test) vb. tr. A urî grozav, a nu putea suferi [fr.].
4. [DLRLC] DETESTA, detest, vb. I. Tranz. A urî cu tărie, a nu putea suferi (pe cineva sau ceva). Dumneata ești tot ce am detestat mai mult în viață. SEBASTIAN, T. 63. ◊ Refl. Se umilea, se detesta că a fost și a rămas un prost revoluționar. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 76. – Prez. ind. și: (rar) detestez (CARAGIALE, T. II 187).
5. [DN] DETESTA vb. I. tr., refl. A (se) disprețui profund, a simți repulsie; a (se) urî, a nu (se) putea suferi. [P.i. detest și (rar) -ez. / < fr. détester, cf. it. detestare, lat. detestari].
6. [MDN '00] DETESTA vb. tr., refl. a (se) disprețui profund, a (se) urî. (< fr. détester, lat. detestari)
7. [Șăineanu, ed. VI] detestà v. a urî tare.
8. [Scriban] *detést și -éz, a -á v. tr. (fr. détester, d. lat. de-testari, d. testis, martur. V. contest). Am în oroare, execrez, urăsc tare.
9. [DOOM 3] detesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. detest, 2 sg. detești, 3 detestă; conj. prez. 1 sg. să detest, 3 să deteste
10. [DOOM 2] detesta (a ~) vb., ind. prez. 3 detestă
11. [CECC] Pour le mieux détester, apprends à le connaître („Pentru a-l detesta mai bine, învață să-l cunoști”) – Voltaire, Mahomet (act. II, sc. 4). LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL