1. [DEX '09] DESĂGUȚĂ, desăguțe, s. f. Diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior. – Desag + suf. -uță.
2. [CADE] DESĂGUȚĂ (pl. -țe) sf. dim. DESAGĂ: își luară fie-care desăguța de-a umeri (ISP.).
3. [DLRLC] DESĂGUȚĂ, desăguțe, s. f. Diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior. Se gătiră de drum, își luară fiecare desăguță d-a umeri... și apucară unul spre răsărit iară altul spre apus. ISPIRESCU, L. 96.
4. [DOOM 3] desăguță s. f., g.-d. art. desăguței; pl. desăguțe
5. [DOOM 2] desăguță s. f., g.-d. art. desăguței; pl. desăguțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL