1. [DEX '09] DESTUPĂTOR, destupătoare, s. n. Deschizător (2). – Destupa + suf. -ător.
2. [MDA2] destupător, ~oare [At: VALIAN, V. / Pl: ~i, ~oare / E: destupa + -ător] (Înv) 1 a Care destupă (1). 2 sn Tirbușon. 3 sf (Înv) Canal prin care se scurge apa adunată într-un loc.
3. [Scriban] destupătór n. pl. óare. Rac, sfredel special de scos dopurile de plută din gîtu buteliilor (fr. tire-bouchon).
4. [DOOM 3] destupător (înv.) s. n., pl. destupătoare
5. [DOOM 2] !destupător s. n., pl. destupătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL