Definiție și ce înseamnă destupare

1. [DEX '09] DESTUPARE, destupări, s. f. Acțiunea de a destupa și rezultatul ei. – V. destupa.

2. [MDA2] destupare sf [At: N. COSTIN, ap. LET. 73/5 / Pl: ~pări / E: destupa] 1 Înlăturare a ceea ce acoperă o gaură, o deschizătură, un obiect Si: descoperire, desfundare, dezvelire, (înv) destupătură (1). 2 Scoatere a dopului sau a fundului unei sticle, unui butoi Si: deschidere, desfundare.

3. [DLRLC] DESTUPARE, destupări, s. f. Acțiunea de a destupa. Sticlele acelea cu gît lung... pocneau ca din pistol la destupare și făceau spume. CAMILAR, N. I 274.

4. [DEX '09] DESTUPA, destup, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat. 2. A da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură; a descoperi, a dezveli; a deschide. ◊ Expr. (Fam.) A-și destupa urechile = a asculta cu atenție, a încerca să înțeleagă exact ceea ce aude. – Pref. de- + [a]stupa.

5. [MDA2] destupa vt [At: N. COSTIN, ap. LET. 476 / V: (reg) dis~ / Pzi: ~tup / E: des- + (a)stupa] 1 (C.i. găuri, deschizături, obiecte acoperite) A da la o parte ceea ce le acoperă Si: a descoperi, a desfunda, a dezveli. 2 (C.i. sticle, butoaie) A scoate dopul sau fundul Si: a deschide, a desfunda. 3 (Pfm; îe) A-și ~ urechile A asculta cu atenție. 4 (Înv; c.i. un teren necultivat) A desțeleni (1).

6. [MDA2] distupa v vz destupa

7. [CADE] DESTUPA (-up) vb. tr. 1 A scoate dopul, astupușul: ~ o sticlă ¶ 2 A da la o parte, a înlătura ceea ce astupă, ce împiedică o trecere: ~ drumul; ~ un canal; ~ o fereastră; Ⓕ F: a-și ~ urechile, a căuta să audă bine [lat. astupa].

8. [DEX '98] DESTUPA, destup, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat. 2. A da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură; a descoperi, a dezveli; a deschide. ◊ Expr. (Fam.) A-și destupa urechile = a asculta cu atenție, a încerca să înțeleagă exact ceea ce aude. – Des1- + [a]stupa.

9. [DLRLC] DESTUPA, destup, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat; a desfunda. Destupă sticla și turnă o licoare groasă. SADOVEANU, P. M. 186. Au zărit ploștele... și s-au mirat foarte de dînsele... Pe urmă au destupat pe cea cu vin și plecînd-o într-o parte, au văzut că curge din ea ceva de coloare cam gălbinie. SBIERA, P. 69. Îl poftesc atunci la oblonul trăsurii și-i zic ritos:... mai destupă o putină pentru hatîrul meu. ALECSANDRI, T. I 159. 2. A da la o parte (învelitoarea care acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură); a descoperi, a dezveli. Eu la maica m-oi ruga, Fereasta mi-a destupa, Tot la tini m-oi uita. ȘEZ. VII 84. 3. (Rar, cu privire la pămînt, pădure) A desțeleni, a defrișa. La împroprietărire [în 1864] s-au schimbat clăcașii din locurile lor cele bune și destupate de pădure și li s-au dat altele rele și coperite cu pădure. I. IONESCU, M. 510.

10. [Șăineanu, ed. VI] destupà v. a lua astupătoarea. [V. astupà].

11. [Scriban] destúp, a -á v. tr. (ca și a-stup). Deschid ceĭa ce era astupat, scot dopu saŭ capacu: a destupa o butelie, o sobă, un tunel surpat.

12. [DOOM 3] destupare s. f., g.-d. art. destupării; pl. destupări

13. [DOOM 2] !destupare s. f., g.-d. art. destupării; pl. destupări

14. [DOOM 3] destupa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. destup, 3 destupă; conj. prez. 1 sg. să destup, 3 să destupe

15. [DOOM 2] !destupa (a ~) vb., ind. prez. 3 destupă

16. [DER] destupa (destup, destupat), vb. – A scoate dopul, a desface. – Mr. distup, distupare. Ar putea fi un lat. *dis-stuppāre, cf. fr. détouper; mai probabil format de la astupa, cu pref. des-.

17. [Argou] a-și destupa urechile expr. v. destupa.

18. [Argou] destupa, destup v. r. a deveni receptiv la nou, la sugestiile cuiva etc.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINOLENT, -Ă, sangvinolenți, -te, adj. 1. Amestecat cu sânge, care conține sânge. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro