1. [MDA2] destula [At: N. TEST. (1648) 246v/10 / V: (îrg) ~li, dăstuli / Pzi: ~lez / E: destul] (Îrg) 1 vt A îndestula. 2 vr (îf destuli) A se răzbuna.
2. [CADE] ‡ DESTULA, DESTULI = ÎNDESTULA.
3. [DEX '09] DESTUL, -Ă, destui, -le, adj., adv. 1. Adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. Adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ◊ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai mult decât trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ajunge! încetează!. 4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leagă prin prep. „de”) a) (Exprimă ideea de diminuare a calității pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au înțeles destul de bine. b) (Exprimă ideea de sporire a calității negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește). Destul de puțin. Destul de rău. – De4 + sătul.
4. [MDA2] destul, ~ă [At: COD. VOR. 157 / V: (înv) desătul / Pl: ~ui, ~e / E: de4 + sătul] 1-2 a, av (Care este) în număr îndestulător Si: satisfăcător, suficient. 3-4 a, av (Care este) în cantitate (foarte) mare Si: mult. 5 sn (Pfm; lpl) Lucruri multe. 6 av (Îrg; îe) A face ~ A se răzbuna. 7 av (Îrg; îae) A pune capăt la ceva. 8 av (C.i. timpul) Atât cât este necesar. 9 av (C.i. timpul) Multă vreme. 10 av (Determină verbe abstracte) Într-un grad corespunzător de calitate, de intensitate etc. 11 av (Udp „de”) Suficient de... 12 sn (Înv) Belșug. 13 sn (Înv) Mulțumire. 14 av (Îrg; îlav) ~e ori Adesea. 15 av (Îrg; îlav) În ~ Atât cât trebuie. 16 av (Îrg; îal) Intens. 17 i Încetează!
5. [MDA2] destuli v vz destula
6. [MDA2] îndestul, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: în- + destul] (Înv) 1 a Destul. 2 av Cât trebuie. 3 av De ajuns.
7. [CADE] DESTUL adj. și adv. Atît cît trebue, de ajuns: are ~ă avere, destui bani; am muncit ~ o viață întreagă; din ~, în belșug, în mare cantitate: ornamentele de aur risipite din ~ peste tot (CAR.) [de + sătul].
8. [DLRLC] DESTUL2, -Ă, destui, -le, adj. 1. Care este în cantitate suficientă, atît cît trebuie; de ajuns, suficient. Nu înțelegi că n-are ce căuta aici [aparatul de radio]? Sîntem destule voci și fără el. SEBASTIAN, T. 77. Banii, cîți îi căpăta pentru lucru, îi erau numai buni și nu chiar destui pentru vinars. RETEGANUL, P. IV 8. Tata n-are destulă oștire să te scape? ISPIRESCU, L. 51. 2. În cantitate sau în număr mare; mare, mult. Voluntari s-au găsit destui. CAMILAR, N. I 246. În această cetate se găsesc și oameni de treabă, pe lîngă destui șmecheri. SADOVEANU, D. P. 153. Un singur gest de pamfletar... mi-a adus destulă neplăcere. GALACTION, O. I 12. Am pictat și eu destule naturi moarte. CAMIL PETRESCU, T. II 69. ◊ (Substantivat, n.) Împărăteasa avea să sufere destule, atît durerile de naștere... cît și clevetelile ce auzea că merg în urechile împăratului. RETEGANUL, P. II 28. ♦ Mai mult de cît trebuie, de cît este necesar. Sînt destule-atîte chinuri! ALECSANDRI, P. A. 88. Urechi să fie, că spate destule. ◊ (Exclamativ; verbul nu e exprimat) Destulă vorbă!
9. [Șăineanu, ed. VI] destul a. atât cât trebue. [Contras din de sătul]. ║ adv. de ajuns: am lucrat destul.
10. [Scriban] destúl, -ă adj.m pl. uĭ (de și sătul). Suficient, de ajuns, cît trebuĭe. Vechĭ. Îndestulat, mulțumit. S.n., pl urĭ. Vechĭ. Îndestulare, belșug. Adv. Destul am suferit! – Și în destul. – Vechĭ și desătul.
11. [Scriban] îndestúl adv. Rar. Destul, de ajuns. – S’ar putea scrie și în destul.
12. [DOOM 3] destui pr. pl. m. (~ gândesc așa.), f. destule (~ gândesc așa.; cu valoare neutră: A îndurat ~.), g.-d. m. și f. destulora (părerile/a se adresa ~)
13. [DOOM 3] destul1 adj. pr. m. (Produce ~ lapte/lapte ~.), pl. destui (~ tineri); f. destulă (~ apă), pl. destule (~ tinere; cu valoare neutră: A văzut ~.); g.-d. m. și f. pl. destulor (antepus, neprecedat de alt determinant cu forma cazuală marcată) (părerile/a se adresa ~ tineri/tinere.)
14. [DOOM 2] !destui pr. m. pl. (~ gândesc așa), f. destule (și cu valoare n.: a îndurat ~), g.-d. pl. m. și f. destulora/ac. m. a (la) destui, f. a (la) destule (voturile destulora/a destui; s-a adresat destulora/la destui)
15. [DOOM 2] destul1 adj. m., pl. destui; f. destulă, pl. destule; g.-d. pl. m. și f. destulor (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cazuală marcată) / ac. m. a (la) destui, f. a (la) destule (voturile destulor tineri/acestor destui tineri/a destui tineri; s-a adresat destulor tineri/acestor destui tineri/la destui tineri)
16. [IVO-III] în destul.
17. [DER] destul adv. – 1. Suficient, de ajuns, în cantitate îndestulătoare. – 2. (Interj.) Ajunge!, gata!, încetează! – 3. (Adj.) Care este atît cît trebuie. De la sătul, cu prep. de (Pușcariu 1531; Tiktin; Candrea), cf. de ajuns. – Der. îndestula (var. destula, (în)destuli), vb. (a da suficient; a satisface, a mulțumi, a sătura); îndestulător, adj. (suficient, abundent); neîndestulat, adj. (nemulțumit); neîndestulător, adj. (insuficient). Din rom. provine bg. destur.
18. [DRAM 2015] destuli, destulesc, vb. refl. – (reg.) A se îndestula, a se sătura: „Cu hore s-o destulit” (Papahagi, 1925: 204). – Var. a lui (în)destula (din destul < de + sătul) (MDA).
19. [DRAM] destuli, vb. refl. – A se îndestula, a se sătura: „Cu hore s-o destulit” (Papahagi 1925: 204). – Din destul (de + sătul).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL