1. [DEX '09] DESTRĂMĂTURĂ s. f. (Rar) Fire sau smocuri rupte, destrămate dintr-o țesătură; zdrențe. ♦ Ruptură, răritură. – Destrăma + suf. -tură.
2. [MDA2] destrămătură sf [At: (a. 1726) IORGA, S. D. XII, 31 / Pl: ~ri / E: destrăma + -ătură] 1 (Pop) Țesătură destrămată (1) Si: (pop) zdreanță, (reg) strămătură. 2 (Îrg; șîs) ~ de pânză Scamă. 3 (Pop) Ruptură într-o țesătură. 4 (Reg) Destrăbălare (2). 5 Materie primă pentru fabricarea hârtiei.
3. [CADE] ❍ DESTRĂMĂTURĂ (pl. -turi) sf. 👉 STRĂMĂTURĂ [destrăma].
4. [DEX '98] DESTRĂMĂTURĂ s. f. Fire sau smocuri rupte, destrămate dintr-o țesătură; zdrențe. ♦ Ruptură, răritură. – Destrăma + suf. -atură.
5. [DLRLC] DESTRĂMĂTURĂ s. f. Fire sau smocuri rupte, desfăcute, destrămate dintr-o țesătură; zdrențe (servind la fabricarea hîrtiei etc.).
6. [Șăineanu, ed. VI] destrămătură f. lână vopsită.
7. [Scriban] destrămătúră f., pl. ĭ. Fire destrămate (lînă ș.a.). – Și strămătură.
8. [DOOM 3] !destrămătură (pop.) s. f., g.-d. art. destrămăturii; pl. destrămături
9. [DOOM 2] destrămătură (rar) s. f., g.-d. art. destrămăturii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL