1. [DEX '09] DESTRUCTOR, -OARE, destructori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care distruge. – Din fr. destructeur.
2. [MDA2] destructor, ~oare smf, a [At: HELIADE, O. 340 / V: (înv) ~iu a / Pl: ~i, ~oare / E: fr destructeur] (Rar) 1-2 (Persoană) care distruge Si: devastator.
3. [DLRLC] DESTRUCTOR, -OARE, destructori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care distruge, distrugător. Cine știe în ce timpuri de foc și ruinare, acest paraclis, așezat într-un colț al clădirii... a fost aruncat în apă de destructori. ODOBESCU, S. I 406.
4. [DN] DESTRUCTOR, -OARE s.m. și f. (Rar) Distrugător. [< fr. destructeur].
5. [MDN '00] DESTRUCTOR, -OARE s. m. f. distrugător. (< fr. destructeur, lat. destructor)
6. [Scriban] *destructór, -óareadj. (lat. destructor). Care distruge: Scipione Emilianu fu destructoru Cartaginiĭ. – Și di- (it. distruttore).
7. [MDA2] destructoriu, ~ie a vz destructor
8. [DOOM 3] destructor (rar) adj. m., s. m., pl. destructori; adj. f., s. f. sg. și pl. destructoare
9. [DOOM 2] destructor (rar) adj. m., s. m., pl. destructori; adj. f., s. f. sg. și pl. destructoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL