1. [DEX '09] DESTOINICIE s. f. Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. – Destoinic + suf. -ie.
2. [MDA2] destoinicie sf [At: PSALT. SCH. 487/8 / V: dos~ / Pl: ~cii / E: destoinic + -ie] 1 (Înv) Merit. 2 (Îlav) Cu ~ Pe drept, pe merit. 3 Moștenire. 4 Capacitate intelectuală a cuiva de a izbuti să cunoască, să afle, să înțeleagă, de a-și da seama, de a-și face o idee Si: înțelegere, pătrundere, pricepere, (înv) pricepătură, (îvr) priceput1, (reg) pamet. 5 Pregătire, cunoaștere temeinică într-un domeniu. 6 Iscusință, îndemânare, abilitate într-o meserie Si: pricepere, (înv) nimereală, nimerie, (îvr) periliptis, piotimie, precepătură, (reg) priceputație. 7 Faptă, îndeletnicire care denotă destoinicie (4).
3. [CADE] DESTOINICIE sf. 1 † Vrednicie ¶ 2 Însușirea necesară pentru a face ceva, aptitudine, capacitate [destoinic].
4. [DLRLC] DESTOINICIE s. f. Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat; democrația le dă și lor toate drepturile. SADOVEANU, E. 25. De-a mea destoinicie să n-ai vreo îndoială. MACEDONSKI, O. II 234. N-am mai slujit eu țării?... Mi-i plin sînu de atestaturi... iacă dovezi... despre destoinicia mea. ALECSANDRI, T. 90.
5. [Șăineanu, ed. VI] destoinicie f. aptitudine, capacitate.
6. [Scriban] destoĭnicíe f. (d. destoĭnic). Vechĭ. Vrednicie. Azĭ. Capacitate, aptitudine. – Maĭ vechĭ dost-, moștenire.
7. [MDA2] dostoinicie sf [At: PSALT. 2 / Pl: ~ii / E: ns cf dostoianie] (Îvr) Moștenire.
8. [Scriban] dostoĭnicíe și -oíre V. destoĭnicie.
9. [DOOM 3] !destoinicie (înv.) s. f., art. destoinicia, g.-d. art. destoiniciei; (fapte) pl. destoinicii, art. destoiniciile (desp. -ci-i-)
10. [DOOM 2] destoinicie s. f., art. destoinicia, g.-d. destoinicii, art. destoiniciei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL