1. [DEX '09] DESTINATORIU, -IE, destinatorii, adj. (Livr.) Care fixează o destinație. – Din fr. destinatoire.
2. [MDA2] destinatoriu, ~ie a [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr destinatoire] 1-2 Care fixează o destinație (3-4).
3. [DEX '98] DESTINATORIU, -IE, destinatorii, adj. Care fixează o destinație. – Din fr. destinatoire.
4. [DN] DESTINATORIU, -IE adj. (Jur.) Care fixează o destinație. [Pron. -riu. / cf. fr. destinatoire, lat. destinatorius].
5. [MDN '00] DESTINATORIU, -IE adj. care fixează o destinație. (< fr. destinatoire, lat. destinatorius)
6. [Scriban] *destinatóriŭ, -ie adj. (d. destina) Care regulează destinațiunea: clauză destinatorie.
7. [DOOM 3] destinatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. destinatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. destinatorii
8. [DOOM 2] destinatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. destinatorie (-ri-e); pl. m. și f. destinatorii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL