1. [CADE] DESROBI, DEZ- (-besc) I. vb. tr. 1 A scoate, a da drumul din robie, a face să nu mai fie rob: Alecsandri a desrobit printre cei dintîiu pe Țiganii săi ¶ 2 A scoate de sub jugul unei puteri, a emancipa: cugeta să-și desrobească țara de sub jugul Musulmanilor (I.-GH.). II. vb. refl. 1 A scăpa de robie, a nu mai fi rob ¶ 2 Ⓕ A scăpa dintr’o stare apăsătoare: caută să se desrobească de sub greutatea acestei nevoi (BR.-VN.) [des + robi].
2. [Șăineanu, ed. VI] desrobì v. a scoate, a răscumpăra din robie.
3. [DEX '09] DEZROBI, dezrobesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială. ♦ Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupație; a asigura independența unui stat. 2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detenție nedreaptă. 3. Tranz. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare. – Pref. dez- + robi.
4. [MDA2] dezrobi [At: LEGIUIRE, 46/32 / Pzi: ~besc / E: dez- + robi] 1-2 vtr A (se) elibera din starea de robie. 3-4 vtr (Pgn) A (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. 5 vt A elibera un stat, un popor de sub o ocupație militară sau de o asuprire străină. 6 vt A asigura independența unui popor. 7 vt A elibera din prizonierat sau dintr-o detenție nedreaptă. 8 vt (Fig) A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare.
5. [DEX '98] DEZROBI, dezrobesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. ♦ Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină; a asigura independența unei țări, unui popor. 2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detențiune nedreaptă. 3. Tranz. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare. – Dez- + robi.
6. [DLRLC] DEZROBI, dezrobesc, vb. IV. Tranz. 1. A scoate, a elibera din starea de robie sau de sclavie (ca forme specifice ale relațiilor sociale în sclavagism și în feudalism); p. ext. a elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. Vor mai fi bătălii Pînă omul de om l-om putea dezrobi. TOMA, C. V. 395. Trebuie să adunăm și să înarmăm o sută de mii de clăcași dezrobiți. CAMIL PETRESCU, B. 139. Constantin Mavrocordat dezrobește vecinii. NEGRUZZI, S. I 277. 2. A elibera (un stat, un popor) de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină; a asigura (unei țări, unui popor) independența. Știrea ta e tristă foarte. Nu că fiu-meu a murit; Dar că chiar prin a lui moarte Pe romîni n-a dezrobit. BOLINTINEANU, O. 66. ◊ Refl. Domnule maior, se dezrobește țara. CAMIL PETRESCU, B. 93. 3. A elibera din prizonierat sau dintr-o detențiune. Să ni-i dezrobească craiul [pe cei zălogiți]. DAVILA, V. V. 73. 4. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o încătușare, de sub o apăsare; a emancipa. Și te-am disprețuit, eu, bravul soldat al științei pozitive și aplicate, menite să dezrobească omenirea din robia prejudecăților seculare. GALACTION, O. I 228.
7. [Scriban] dezrobésc v. tr. (d. rob). Scot din robie, emancipez. – For,a desr- nu se aude.
8. [DOOM 3] dezrobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrobesc, 3 sg. dezrobește, imperf. 1 dezrobeam; conj. prez. 1 sg. să dezrobesc, 3 să dezrobească
9. [DOOM 2] dezrobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrobesc, imperf. 3 sg. dezrobea; conj. prez. 3 să dezrobească
10. [MDO] dezrobi
11. [IVO-III] desrobesc, -beam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL