1. [DEX '09] DESPĂTURA vb. I v. despături.
2. [MDA2] despătura vt vz despături
3. [CADE] DESPĂTURA (-tur) vb. tr. 1 A desface un lucru îndoit, a desdoi ¶ 2 A desface păturile [d e s – + î m p ă t u r a].
4. [DEX '09] DESPĂTURI, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despătura vb. I] – Pref. des- + [îm]pături.
5. [MDA2] despături vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V. ~ra / Pzi: ~resc / E: des- + (îm)pături] 1-3 (C.i. hârtie, pânză etc.) A desface după ce a fost (împăturit), (îndoit sau) mototolit. 4 (Trs; c.i. paie) A desface din snop.
6. [DEX '98] DESPĂTURI, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despătura vb. I] – Des1- + [îm]pături.
7. [DLRLC] DESPĂTURI, despăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma despătura) A desface ceva (o pînză, o stofă, o hîrtie etc.) care fusese îndoit, strîns sau împăturit. Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254. Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. – Variantă: despătura, despătur, vb. I.
8. [DOOM 3] despături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturesc, 3 sg. despăturește, imperf. 1 despătuream; conj. prez. 1 sg. să despăturesc, 3 să despăturească
9. [DOOM 2] despături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturesc, imperf. 3 sg. despăturea; conj. prez. 3 să despăturească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL