1. [MDA2] despuietor, ~oare [At: COD. VOR. 149/1 / V: ~poiăt~, ~poiătoriu, ~poi~, ~poit~, ~poliat~, ~it~, ~itoriu, ~unetoriu / Pl: ~i, ~oare / E: despuia + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care jupoaie de piele. 3-4 smf, a (Persoană) care dezbracă pe cineva până la piele. 5 smf (Înv) Stăpân. 6 smf (Înv) Domn. 7 sm (Înv) Epitet dat lui Isus Hristos. 8 sf (Înv) Epitet dat Fecioarei Maria. 9-10 smf, a (Persoană) care cojește legume, fructe. 11-12 smf, a (Persoană) care desprinde boabele de pe cocean. 13-14 smf, a (Persoană) care curăță foile de pe știuleți. 15-16 smf, a (Persoană) care defrișează păduri. 17-20 smf, a (Persoană) care își însușește prin mijloace necinstite (tot) ceea ce are mai de preț cineva. 21-22 smf, a (Persoană) care dispune în mod nedrept să se ia bunurile celui asuprit. 23-24 smf, a (Persoană) care depopulează un ținut. 25-26 smf, a (Persoană) care privează pe cineva de un drept de care se bucurase mai înainte.
2. [Scriban] despuĭetór, -oáre s. (d. despuĭ, -pun). Vechĭ. Stăpîn, stăpînitor (ca trad. a vgr. despótes și vsl. vladyka). – Și -puitor și -punetor.
3. [MDA2] despoiător, ~oare smf, a vz despuietor
4. [MDA2] despoiătoriu, ~oare a vz despuietor
5. [MDA2] despoietor, ~oare smf, a vz despuietor
6. [MDA2] despoitor, ~oare smf, a vz despuietor
7. [MDA2] despoliatoriu, ~oare smf, a vz despuietor
8. [MDA2] despuitor, ~oare smf, a vz despuietor
9. [MDA2] despuitoriu, ~oare smf, a vz despuietor
10. [MDA2] despunetoriu, ~oare smf, a vz despuietor
11. [DAR] despuietor, despuietori, s.m. (înv.) stăpân, despot.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL