1. [DEX '09] DESPRĂFUIRE, desprăfuiri, s. f. Operație de separare și de eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz în scopul curățirii acestora sau al recuperării solide valoroase. – V. desprăfui.
2. [MDA2] desprăfuire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: desprăfui] 1-2 Executare a operației de separare și de eliminare a particulelor solide dintr-un curent de aer sau de gaz încărcat cu praf, cu fum etc., în scopul (curățirii acestora sau al) recuperării particulelor valoroase Si: desprăfuit1 (1-2).
3. [DEX '98] DESPRĂFUIRE, desprăfuiri, s. f. Operație de separare și de eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz în scopul curățirii acestora sau al recuperării particulelor solide valoroase. – V. desprăfui.
4. [DEX '09] DESPRĂFUI, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operația de desprăfuire. – Pref. des- + prăfui.
5. [MDA2] desprăfui vt [At: DEX / Pl: ~esc / E: des- + prăfui] 1-2 A executa operația de separare și de eliminare a particulelor solide dintr-un curent de aer sau de gaz încărcat cu praf, cu fum etc., în scopul (curățirii acestora sau al) recuperării particulelor valoroase.
6. [DEX '98] DESPRĂFUI, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operația de desprăfuire. – Des1- + prăfui.
7. [Scriban] desprăfuĭésc v. tr. Scutur de praf. V. prăfuĭesc.
8. [DOOM 3] desprăfuire s. f., g.-d. art. desprăfuirii; pl. desprăfuiri
9. [DOOM 2] desprăfuire s. f., g.-d. art. desprăfuirii; pl. desprăfuiri
10. [DOOM 3] desprăfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprăfuiesc, 3 sg. desprăfuiește, imperf. 1 desprăfuiam; conj. prez. 1 sg. să desprăfuiesc, 3 să desprăfuiască
11. [DOOM 2] desprăfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprăfuiesc, imperf. 3 sg. desprăfuia; conj. prez. 3 să desprăfuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL