1. [DEX '09] DESPERAȚIE, desperații, s. f. (Înv.) Desperare. – Din lat. desperatio.
2. [MDA2] desperație sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: it desperatio] 1-8 Desperare (1-8).
3. [DLRLC] DESPERAȚIE s. f. (Învechit) Desperare. Doisprezece coconași... de desperație [că pierduseră la jocul de cărți], se făcură voinici de codru. NEGRUZZI, S. I 81. Astă-vară m-am împrumutat cu patru sute de galbeni ca să fac o călătorie după placul meu, și din pricina dumitale... în desperație, i-am cheltuit. KOGĂLNICEANU, S. 194.
4. [DOOM 2] !desperație (înv.) (des-pe-, -ți-e/de-spe-) s. f., art. desperația (-ți-a), g.-d. art. desperației; pl. desperații, art. desperațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL