Definiție și ce înseamnă desjucare

1. [MDA2] desjucare sf vz dejucare

2. [DEX '09] DEJUCA, dejoc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjuca vb. I] – Pref. de- + juca.

3. [DEX '09] DEJUCARE, dejucări, s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire. – V. dejuca.

4. [DEX '09] DESJUCA vb. I v. dejuca.

5. [MDA2] dejuca vt [At: NEGULICI / V: (înv) desj~ / Pzi: ~joc / E: de(s)- + juca cdp fr déjouer] 1 (C.i. planuri, intrigi etc.) A pune piedici. 2 A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva.

6. [MDA2] dejucare sf [At: DL / Pl: ~cări / E: dejuca] Zădărnicire a planurilor sau uneltirilor cuiva Si: dejucat1.

7. [MDA2] desjuca v vz dejuca

8. [CADE] DEJUCA (-joc) vb. tr. A zădărnici, a face să nu izbutească un proiect cu urmări rele [după fr. déjouer].

9. [DEX '98] DEJUCA, dejoc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjuca vb. I] – De(s) + juca.

10. [DLRLC] DEJUCA, dejoc, vb. I. Tranz. A face să nu izbutească (planurile sau uneltirile cuiva); a zădărnici. M-am hotărît să-i dejoc rezistența, smulgîndu-i secretul. CARAGIALE, O. II 299. Am voit să dejucăm intrigile conservatorilor. ALECSANDRI, T. 1705. – Variantă: (învechit) desjuca (ODOBESCU, S. III 478) vb. I.

11. [DLRLC] DEJUCARE s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire.

12. [DN] DEJUCA vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i. dejoc. / < de- + juca, după fr. déjouer].

13. [DN] DEJUCARE s.f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei. [< dejuca].

14. [MDN '00] DEJUCA vb. tr. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). (după fr. déjouer)

15. [Șăineanu, ed. VI] dejucà v. a zădărnici: i-am dejucat proiectele.

16. [Scriban] *dejóc, a- jucá v. tr. (de și joc, după fr. dé-jouer. – Se conj. ca joc). Zădărnicesc, fac să cadă un proĭect, o intrigă.

17. [DOOM 3] dejuca (a ~) (a zădărnici) vb., ind. prez. 1 sg. dejoc, 2 sg. dejoci, 3 dejoacă; conj. prez. 1 sg. să dejoc, 3 să dejoace; imper. 2 sg. afirm. dejoacă

18. [DOOM 3] dejucare (zădărnicire) s. f., g.-d. art. dejucării; pl. dejucări

19. [DOOM 2] dejuca (a ~) vb., ind. prez. 3 dejoacă

20. [DOOM 2] dejucare s. f., g.-d. art. dejucării; pl. dejucări

21. [MDO] dejuca

22. [Argou] A DEJUCA INTENȚIILE CUIVA a întoarce șpilul, a lua (cuiva) porumbelul de pe foc, a-i tăia (cuiva) zarurile.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro