1. [DEX '09] DESIGILARE, desigilări, s. f. Acțiunea de a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu; despecetluire. – V. desigila.
2. [MDA2] desigilare sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 594 / Pl: ~lări / E: desigila] 1 Rupere a sigiliului Si: desigilat1 (1), despecetluire. 2 Desprindere a sigiliului de pe o ușă sau o încăpere sigilată Si: desigilat1 (2).
3. [DN] DESIGILARE s.f. Acțiunea de a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu. [< desigila].
4. [DEX '09] DESIGILA, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. – Pref. de- + sigila.
5. [MDA2] desigila vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: des- + sigila] 1 (C.i. un sigiliu, o pecete) A rupe. 2 (Pex; c.i. obiecte sau încăperi sigilate) A desprinde sigiliul pentru a deschide Si: a despecetlui.
6. [CADE] * DESIGILA (-lez) vb. tr. A despecetlui, a scoate sigiliul [des- + sigila].
7. [DEX '98] DESIGILA, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. – Des1- + sigila.
8. [DLRLC] DESIGILA, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat, a-i scoate sigiliul. Și de ce l-ai desigilat [plicul]? BARANGA, I. 202.
9. [DN] DESIGILA vb. I. tr. A rupe sigiliul, a deschide ceva sigilat. [< de- + sigila].
10. [MDN '00] DESIGILA vb. tr. a rupe, a desface un sigiliu, a deschide ceva sigilat. (< de1- + sigila)
11. [Scriban] *desigiléz v. tr. (d. sigil). Scot de supt sigil, rupt sigilele, despecetluĭesc.
12. [DOOM 3] desigilare s. f., g.-d. art. desigilării; pl. desigilări
13. [DOOM 2] desigilare s. f., g.-d. art. desigilării; pl. desigilări
14. [DOOM 3] desigila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desigilez, 3 desigilează; conj. prez. 1 sg. să desigilez, 3 să desigileze
15. [DOOM 2] desigila (a ~) vb., ind. prez. 3 desigilează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL