1. [CADE] * DESGUST, DEZ- sbst. 1 Lipsă de gust ¶ 2 Scîrbă, greață: în vorbele lui era atîta durere și ~, încît ar fi mișcat pe cel mai împietrit om (DLVR.) [fr. dégout, refăcut după gust].
2. [Șăineanu, ed. VI] desgust n. 1. lipsă de gust; 2. aversiune, repugnanță.
3. [DEX '09] DEZGUST s. n. Aversiune pentru mâncare sau, p. ext., pentru un lucru, o persoană etc.; scârbă, silă. – Pref. dez- + gust (după fr. dégoût).
4. [MDA2] dezgust sn [At: (a. 1693), ap. TDRG / Pl: ~uri / E: dez- + gust] Aversiune pentru mâncare (sau pentru un lucru, pentru o persoană etc.) Si: scârbă, silă.
5. [MDA2] dizgust sn vz dezgust
6. [CADE] DISGUST ... = DESGUST ...
7. [DEX '98] DEZGUST s. n. Aversiune pentru mâncare sau, p. ext., pentru un lucru, o persoană etc.; scârbă, silă. – Dez- + gust (după fr. dégoût).
8. [DLRLC] DEZGUST s. n. Aversiune pentru mîncare sau, p. ext., pentru un lucru sau o persoană; scîrbă, greață, silă. [În satire] Eminescu nu descrie durerile lui directe, ci dezgustul și nemulțumirea lui despre mediul care-l înconjura. IONESCU-RION, C. 89. Și dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. EMINESCU, O. I 137. ◊ Loc. adv. Cu dezgust = cu scîrbă, în silă. Irina trece pe lîngă el cu dezgust. DAVIDOGLU, M. 19. Horia Țincoca luă nota de pe masă, întinzîndu-i-o și privind-o cu dezgust. C. PETRESCU, A. 388. Împăratul... îi asculta cu dezgust și numai înghițea noduri. CREANGĂ, P. 260.
9. [DN] DEZGUST s.n. Scîrbă, lipsă de gust pentru mîncare; (p. ext.) scîrbă, silă (față de cineva, de ceva). [Cf. it. disgusto, fr. dégoût].
10. [MDN '00] DEZGUST s. n. repulsie față de unele alimente etc.; scârbă, silă. (după fr. dégoût)
11. [Scriban] * 1) dezgust n., pl. urĭ. (d. gust, după fr. dégoût). Neplăcere, greață, aversiune: carnea inspiră dezgust.
12. [IVO-III] desgust.
13. [DOOM 3] dezgust s. n.
14. [DOOM 2] dezgust s. n.
15. [MDO] dezgust
16. [DE] TAEDIUM VITAE (lat.) dezgust de viață – Sentiment propriu mai ales oamenilor inactivi: urât, plictis, spleen.
17. [DE] VOLUPTATIBUS MAXIMIS FASTIDIUM EST FINITIMUM (lat.) cele mai mari plăceri pot sfârși în dezgust – Cicero, „De oratore”, 3, 25.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL