1. [CADE] DESGRĂDI, DEZ- (-desc) vb. tr. A desface, a strica gardul: coșarul... tot strîmb i se pare, (și) iar îl dezgrădește (PANN) [îngrădi].
2. [Șăineanu, ed. VI] desgrădì v. a strica sau a ridica gardul.
3. [DEX '09] DEZGRĂDI, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. – Pref. dez- + [în]grădi.
4. [MDA2] dezgrădi vt [At: (a. 1654), ap. TDRG / Pzi: ~desc / E: dez- + (în)grădi] (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc.
5. [CADE] DESGRĂDIT adj. 1 p. DESGRĂDI ¶ 2 Fără gard, neîngrădit, cu gardul stricat: de va fi luat cineva... vr-o vie... de o va lăsa dezgrădită, acela să-și piarză munca (PRV.-MB.).
6. [DEX '98] DEZGRĂDI, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. – Dez- + [în]grădi.
7. [DLRLC] DEZGRĂDI, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. A scoate împrejmuirea unui loc, a lăsa un loc fără îngrăditură.
8. [Scriban] dezgrădésc v. tr. (ca și îngrădesc). Stric (scot) îngrăditura.
9. [DOOM 3] dezgrădi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgrădesc, 3 sg. dezgrădește, imperf. 1 dezgrădeam; conj. prez. 1 sg. să dezgrădesc, 3 să dezgrădească
10. [DOOM 2] dezgrădi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgrădesc, imperf. 3 sg. dezgrădea; conj. prez. 3 să dezgrădească
11. [IVO-III] desgrădesc, -deam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL