1. [DEX '09] DESFRÂNAT, -Ă, desfrânați, -te, adj. (Adesea substantivat) Destrăbălat, corupt, depravat, imoral. – V. desfrâna.
2. [MDA2] desfrânat2, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 101 / V: (îvr) dăs~, dis~, ~făr~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfrâna] 1 a (Înv; d. cal) Lipsit de frâu. 2 a (Pex) Lăsat liber. 3 a (Înv; d. vehicule prevăzute cu frâne) Cu frâna liberă. 4-5 smf, a (Persoană) care încalcă limitele bunei-cuviințe sau ale moralității. 6-7 smf, a (Persoană) depravată.
3. [MDA2] desfrânat1 sn [At: MDA ms / V: (îvr) dăs~, dis~ / Pl: ~uri / E: desfrâna] 1-6 Desfrânare (1-6). 7 (Îvp) Vorbărie multă și fără rost.
4. [Șăineanu, ed. VI] desfrânat a. 1. lipsit de frâu; 2. necumpătat în purtare, dat la plăceri. ║ m. om desfrânat.
5. [DEX '09] DESFRÂNA, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Pref. des- + [în]frâna.
6. [MDA2] desfărna v vz desfrâna
7. [MDA2] desfărnat2, ~ă a vz desfrânat2
8. [MDA2] desfărnat1 sn vz desfrânat1
9. [MDA2] desfrana v vz desfrâna
10. [MDA2] desfranat1 sn vz desfrânat1
11. [MDA2] desfranat2, ~ă a vz desfrânat2
12. [MDA2] desfrâna [At: M. COSTIN, O. 151/ Pzi: ~nez și (îvr) desfrân / E: des- + (în)frâna] 1 vt (Îdt) A scoate frâul de la cal. 2 vt (Pex) A lăsa liber. 3 vt (Rar) A desface frâna. 4 vt (Pex) A scoate frâna. 5-6 vtr (A duce sau) a face să ducă o viață imorală. 7-8 vtr A (se) deda viciilor, corupției, destrăbălării.
13. [MDA2] disfrânat, ~ă a vz desfrânat
14. [CADE] DESFRÎNA (-nez) I. vb. tr. A lua calului frîul. II. vb. refl. 1 A-și pierde, a-și lepăda frîul; Ⓕ fie-care simte că mintea-i se desfrînă (ALECS.); i se desfrînase și i se lărgise mațele spre luat (N.-COST.) ¶ 2 Ⓕ A se da desfrîului, a se abate la plăceri neiertate, a trăi în desfrînare: s-au desfrînat în viață fără de rușine (LET.) [des- + frîne].
15. [CADE] DESFRÎNAT I. adj. 1 p. DESFRÎNA ¶ 2 Fără frîu, lipsit de frîu: bietul om purcede ~ și începe lucruri peste puterea sa (M.-COST.) ¶ 3 Ⓕ De un traiu nerușinat, plin de desfrîu. II. sm. Om desfrînat.
16. [DEX '98] DESFRÂNA, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Des1- + [în]frâna.
17. [DLRLC] DESFRÎNA, desfrînez, vb. I. Refl. (Neobișnuit) A se deda desfătărilor, petrecerilor, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. Ne desfrînam în nebunia carnavalului la Veneția. M. I. CARAGIALE, C. 55.
18. [DLRLC] DESFRÎNAT, -Ă, desfrînați, -te, adj. Destrăbălat, corupt, stricat, depravat, imoral, cu o conduită imorală. Tînărul rege... fugi cu desfrînata sa curte. ODOBESCU, S. I 4. M-aș mîngîia d-aceasta, cînd aș vedea că, poate, Prin scrieri vom preface năravuri desfrînate. ALEXANDRESCU, P. 82. Iliaș urmînd în tronul părintelui său, după o scurtă și desfrînată domnie, se duse la Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 144. ◊ (Substantivat) Focul juneții și simplitatea creșterii sale o făcură să plece urechea la măgulirile desfrînaților. NEGRUZZI, S. I 20.
19. [Șăineanu, ed. VI] desfrânà v. 1. a lua calului frâul; 2. fig. a da drumul: fiecare simte că mintea-i se desfrână AL.; 3. a (se) da desfrânării.
20. [Scriban] desfrînát, -ă adj. și s. Vechĭ. Fără frîŭ, neînfrînat, impetuos, pornit: să nu să hie pus (să nu se fi pus) să oprească desfrînata prostime, pozna mare (răscoala) s’ar hi întîmplat (Cost. 1, 293). Exuberant, prea mare, imens. Azĭ. Destrăbălat, stricat, corupt. – Și desfîrnat (Mold. sud).
21. [Scriban] desfrînéz v. tr. (ca și în-frînez). Scot frîŭ, las fără frîŭ (un cal). Fig. V. refl. Mă corup, mă dedaŭ stricăciuniĭ. V. destrăbălez.
22. [DOOM 3] !desfrâna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. desfrânez, 3 desfrânează; conj. prez. 1 sg. să desfrânez, 3 să desfrâneze
23. [DOOM 2] !desfrâna (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfrânează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL