1. [DEX '09] DESFIINȚAT, -Ă, desființați, -te, adj. Suprimat, înlăturat; distrus, nimicit. ♦ (Jur.) Abrogat, anulat. – V. desființa.
2. [MDA2] desființat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~țit, dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: desființa] 1 Distrus2. 2 Omorât2. 3 (D. o lege, convenție, instituție etc.) Abrogat2.
3. [MDA2] desființat1 sn [At: MDA ms / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~țit, dis~ / Pl: ~uri / E: desființa] 1 Distrugere. 2 Omorâre. 3 Desființare (3).
4. [DLRLC] DESFIINȚAT, -Ă, desființați, -te, adj. Suprimat, distrus, înlăturat. (Prin exagerare) Le-ai dovedit dușmanilor tăi că, atunci cînd te cred desființat, e destul să ridici fruntea, ca să redevii întreg cum ai fost. CAMIL PETRESCU, T. II 546. ♦ (Jur.) Abrogat. Regulament desființat.
5. [DEX '09] DESFIINȚA, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – Pref. des- + [în]ființa.
6. [MDA2] desființa vtr [At: CONDICA, O. 42/28 / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~ți, dis~ / Pzi: ~țez / E: des- + (în)ființa] 1-2 (A face să nu mai fie) sau a dispărea Vz a distruge, a strica. 3-4 A (se) omorî. 5-6 (D. legi, convenții, asociații, instituții etc.) (A face să nu mai fie în vigoare sau) a ieși din vigoare Si: a abroga, a anula, a revoca, a suprima.
7. [MDA2] desființi v vz desființa
8. [MDA2] desființit2, ~ă a vz desființat2
9. [MDA2] desființit1 sn vz desființat1
10. [MDA2] disființa v vz desființa
11. [CADE] * DESFIINȚA (-țez) vb. tr. A face să nu mai fie, să nu mai existe, a nimici ființarea unui lucru: a anula, a abroga, a suprima [înființa].
12. [DEX '98] DESFIINȚA, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – Des1 + [în]ființa.
13. [DLRLC] DESFIINȚA, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima. Ai să desființezi secția laboratorului. CAMIL PETRESCU, T. III 169. Constantin Mavrocordat, la 1739, desființă de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32. ♦ (Cu privire la legi, contracte, convenții) A abroga; a anula.
14. [DN] DESFIINȚA vb. I. tr. A face ceva să nu mai existe; a distruge, a nimici. [Pron. -fi-in-. / după înființa].
15. [MDN '00] DESFIINȚA vb. tr. a face să nu mai existe ceva; a distruge, a nimici. (< des- + /în/ființa)
16. [Șăineanu, ed. VI] desființà v. a face să nu mai fie, a suprima, a abroga, a anula: a desființa o lege.
17. [Scriban] desființéz v. tr. (d. ființă). Suprim, nimicesc: a desființa o societate, o lege.
18. [DOOM 3] desființa (a ~) (desp. -fi-in-) vb., ind. prez. 1 sg. desființez, 3 desființează; conj. prez. 1 sg. să desființez, 3 să desființeze
19. [DOOM 2] desființa (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 desființează
20. [MDO] desființa
21. [Argou] desființat, -ă, desființați, -te adj. 1. compromis. 2. certat cu asprime. 3. umilit; ridiculizat.
22. [Argou] desființa, desființez v. t. 1. a compromite. 2. a certa cu asprime. 3. a umili; a ridiculiza. 4. a bate rău de tot.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL