1. [DEX '09] DESFIINȚARE, desființări, s. f. Acțiunea de a desființa și rezultatul ei; suprimare, distrugere, nimicire, înlăturare; abrogare, anulare. – V. desființa.
2. [MDA2] desființare sf [At: HELIADE, PARALELISM, I, 58/3 / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~țire, dis~ / Pl: ~țări / E: desființa] 1 Distrugere. 2 Omorâre. 3 Abrogare a unei legi, convenții, instituții etc. Si: desființare (3).
3. [DLRLC] DESFIINȚARE, desființări, s. f. Acțiunea de a desființa și rezultatul ei; suprimare, înlăturare. Voi luptați pentru desființarea huzurului... și boierilor nu le convine. CAMILAR, N. I 394. Se răspîndește vuiet pintre dascăli despre desființarea catiheților. CREANGĂ, A. 114.
4. [DN] DESFIINȚARE s.f. Acțiunea de a desființa și rezultatul ei; distrugere, nimicire. [< desființa].
5. [Șăineanu, ed. VI] desființare f. suprimare, abrogare.
6. [DEX '09] DESFIINȚA, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – Pref. des- + [în]ființa.
7. [MDA2] desființa vtr [At: CONDICA, O. 42/28 / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~ți, dis~ / Pzi: ~țez / E: des- + (în)ființa] 1-2 (A face să nu mai fie) sau a dispărea Vz a distruge, a strica. 3-4 A (se) omorî. 5-6 (D. legi, convenții, asociații, instituții etc.) (A face să nu mai fie în vigoare sau) a ieși din vigoare Si: a abroga, a anula, a revoca, a suprima.
8. [MDA2] desființi v vz desființa
9. [MDA2] desființire sf vz desființare
10. [MDA2] disființa v vz desființa
11. [MDA2] disființare sf vz desființare
12. [CADE] * DESFIINȚA (-țez) vb. tr. A face să nu mai fie, să nu mai existe, a nimici ființarea unui lucru: a anula, a abroga, a suprima [înființa].
13. [DEX '98] DESFIINȚA, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – Des1 + [în]ființa.
14. [DLRLC] DESFIINȚA, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima. Ai să desființezi secția laboratorului. CAMIL PETRESCU, T. III 169. Constantin Mavrocordat, la 1739, desființă de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32. ♦ (Cu privire la legi, contracte, convenții) A abroga; a anula.
15. [DN] DESFIINȚA vb. I. tr. A face ceva să nu mai existe; a distruge, a nimici. [Pron. -fi-in-. / după înființa].
16. [MDN '00] DESFIINȚA vb. tr. a face să nu mai existe ceva; a distruge, a nimici. (< des- + /în/ființa)
17. [Șăineanu, ed. VI] desființà v. a face să nu mai fie, a suprima, a abroga, a anula: a desființa o lege.
18. [Scriban] desființéz v. tr. (d. ființă). Suprim, nimicesc: a desființa o societate, o lege.
19. [DOOM 3] desființare (desp. -fi-in-) s. f., g.-d. art. desființării; pl. desființări
20. [DOOM 2] desființare (-fi-in-) s. f., g.-d. art. desființării; pl. desființări
21. [DOOM 3] desființa (a ~) (desp. -fi-in-) vb., ind. prez. 1 sg. desființez, 3 desființează; conj. prez. 1 sg. să desființez, 3 să desființeze
22. [DOOM 2] desființa (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 desființează
23. [MDO] desființa
24. [Argou] desființa, desființez v. t. 1. a compromite. 2. a certa cu asprime. 3. a umili; a ridiculiza. 4. a bate rău de tot.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL