Definiție și ce înseamnă deservire

1. [DEX '09] DESERVIRE2, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi2 și rezultatul ei. – V. deservi2.

2. [DEX '09] DESERVIRE1, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi1 și rezultatul ei. – V. deservi1.

3. [MDA2] deservire2 sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: deservi2] 1 Prestare a unui serviciu în folos public Si: deservit3 (1). 2 Supraveghere și dirijare a funcționării unei mașini Si: deservit3 (2).

4. [MDA2] deservire1 sf [At: LEG. EC. PL. 320 / Pl: ~ri / E: deservi1] 1 Acționare în dauna cuiva Si: deservit1 (1). 2 Servire necorespunzătoare Si: deservit1 (2).

5. [DEX '98] DESERVIRE2, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi2 și rezultatul ei. – V. deservi2.

6. [DLRLC] DESERVIRE s. f. Acțiunea de a deservi1. S-a îmbunătățit deservirea cu energie electrică. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2388. Pe lîngă fiecare instituție... va putea funcționa o cantină pentru deservirea salariaților. B. O. 1951, 1044. ◊ Brigadă de bună deservire = brigadă de salariați (din magazinele de stat) care și-au luat angajamentul să servească publicul cît mai bine.

7. [DN] DESERVIRE s.f. Acțiunea de a deservi și rezultatul ei. [< deservi].

8. [DEX '09] DESERVI2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu în folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea în grijă supravegherea și dirijarea funcționării unei mașini. – Din fr. desservir, lat. deservire.

9. [DEX '09] DESERVI1, deservesc, vb. IV. Tranz. A provoca cuiva un prejudiciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir.

10. [MDA2] deserva v vz deservi1

11. [MDA2] deservi1 vt [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 104, 4/4 / V: ~va / Pzi: ~vesc / E: fr desservir] 1 A acționa în dauna cuiva. 2 A nu servi cum trebuie.

12. [MDA2] deservi2 vt [At: I. IONESCU, M. 751 / Pzi: ~vesc / E: lat deservire] 1 A presta un serviciu în folos public. 2 A supraveghea și dirija funcționarea unei mașini.

13. [DEX '98] DESERVI1, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir.

14. [DLRLC] DESERVI1, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A servi o colectivitate, a executa un serviciu în folos obștesc. Se îndreptară spre peretele din fund, pe care aveau harta ariei de lucru a stațiunii [de tractoare], cu comunele ce le deserveau. MIHALE, O. 132. Îndeobște trenurile ce deservesc liniile secundare sînt micuțe, locomotivele lor sînt adevărate samovare. CĂLUGĂRU, O. P. 53. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Această conductă va deservi în același timp cu gaz metan unele regiuni din țara noastră. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2386. 2. A îngriji o mașină în timpul funcționării ei.

15. [DLRLC] DESERVI2, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a nu servi cum trebuie, a vătăma. Autorul nu reușește să dea expresie potrivită intențiilor sale și adesea le deservește. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 4/4.

16. [DN] DESERVI vb. IV tr. I. A face cuiva un rău serviciu, a vătăma. II. 1. A servi cu zel; a fi de folos, a folosi. 2. A supraveghea, a îngriji, a servi o mașină sau un agregat în timp ce funcționează. [P.i. -vesc. / < fr. desservir, cf. lat. deservire].

17. [MDN '00] DESERVI2 vb. tr. 1. a presta un serviciu în folos public; a servi, a fi de folos. 2. a supraveghea, a îngriji o mașină, un agregat în timp ce funcționează. (< fr. desservir, lat. deservire)

18. [MDN '00] DESERVI1 vb. tr. a face cuiva un rău serviciu, a prejudicia. (< fr. desservir)

19. [Scriban] *deservésc v. tr. (fr. desservir. V. desert). Fac serviciu de comunicațiune: automobilu și aeroplanu deservește satu nostru. Fig. Aduc un răŭ serviciŭ, nu servesc cum trebuĭe.

20. [DOOM 3] deservire s. f., g.-d. art. deservirii; pl. deserviri

21. [DOOM 2] deservire s. f., g.-d. art. deservirii; pl. deserviri

22. [DOOM 3] deservi (a ~) (a face un deserviciu; a servi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deservesc, 3 sg. deservește, imperf. 1 deserveam; conj. prez. 1 sg. să deservesc, 3 să deservească

23. [DOOM 2] deservi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deservesc, imperf. 3 sg. deservea; conj. prez. 3 să deservească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro